Una dintre cele mai sensibile pagini din istoria relațiilor dintre România și Bulgaria a fost readusă în prim-plan de la tribuna Parlamentului de la Sofia. GERB, partidul condus de Boiko Borisov, a evocat luptele din Dobrogea din 1916, intrarea trupelor bulgare în Constanța și Tratatul de la Craiova din 1940, prin care România a cedat Cadrilaterul, pentru a transmite un mesaj cu puternică miză actuală: statele nu au „prieteni și dușmani eterni”, ci interese naționale pe care trebuie să fie capabile să le apere atât militar, cât și diplomatic.
Declarația a fost prezentată în Parlament de Denița Saceva, membră a conducerii GERB, cu ocazia împlinirii a 110 ani de la luptele de la Dobrici din septembrie 1916, potrivit publicației bulgare Trud, citată de Rador Radio România.
Formațiunea bulgară transformă însă comemorarea istorică într-o amplă lecție de politică externă pentru prezent, într-un moment în care, după cum subliniază chiar autorii mesajului, războiul este din nou o realitate în Europa.
GERB evocă luptele împotriva României și Rusiei
În centrul discursului se află bătăliile din 5-7 septembrie 1916, când armata bulgară a luptat în Dobrogea împotriva trupelor române, ruse și sârbe.
GERB îl evocă în special pe generalul Ivan Kolev și manevra cavaleriei bulgare care a contribuit la victoria de la Dobrici.
Denița Saceva insistă asupra unui detaliu pe care îl folosește pentru mesajul politic actual: în 1916, Bulgaria ajunsese să lupte inclusiv împotriva Imperiului Rus, deși cu numai câteva decenii înainte Rusia avusese rolul decisiv în războiul ruso-turc care a dus la apariția statului bulgar modern.
Concluzia formulată de GERB este că „recunoștința istorică și interesul național nu sunt același lucru”.
„Poți fi recunoscător pentru ceea ce s-a făcut ieri și poți apăra Bulgaria atunci când interesele se ciocnesc astăzi. Aceasta nu este lipsă de recunoștință. Aceasta este statalitate”, a transmis Saceva.
Cum a pierdut România Cadrilaterul în 1940
Pentru România, Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 a venit într-unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei sale moderne. În numai câteva luni, statul român pierduse teritorii importante sub presiunea marilor puteri și a vecinilor revizioniști. La sfârșitul lunii iunie 1940, în urma ultimatumurilor sovietice, România cedase Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. La 30 august, prin Dictatul de la Viena impus de Germania și Italia, nordul Transilvaniei fusese cedat Ungariei. La numai opt zile distanță, avea să urmeze și pierderea Cadrilaterului.
Negocierile româno-bulgare începuseră la Craiova pe 19 august 1940, într-un context în care Bucureștiul era profund izolat diplomatic și încerca să evite o nouă confruntare. Conducerea României spera inclusiv că o atitudine concesivă față de Bulgaria ar putea atrage o poziție mai favorabilă a Germaniei în disputa cu Ungaria privind Transilvania. Calculul nu a împiedicat însă Dictatul de la Viena, iar tratativele cu Sofia au continuat. La 7 septembrie a fost semnat tratatul prin care România ceda Bulgariei Cadrilaterul, adică județele Durostor și Caliacra, o suprafață de aproximativ 6.921 de kilometri pătrați, cu circa 410.000 de locuitori.
Cadrilaterul intrase în componența României în 1913, după cel de-al Doilea Război Balcanic și Tratatul de la București. Timp de aproape trei decenii, regiunea de la sud de vechea frontieră dobrogeană a rămas unul dintre principalele puncte de dispută dintre București și Sofia. În 1940, însă, România se afla într-o poziție de slăbiciune fără precedent, iar Bulgaria beneficia de un context internațional favorabil revendicărilor sale. Tratatul de la Craiova a consfințit astfel revenirea Dobrogei de Sud la Bulgaria, fără un nou război între cele două state.
Acordul nu a însemnat doar modificarea frontierei. El a prevăzut și un schimb obligatoriu de populație între cele două țări, precum și despăgubiri pentru bunurile abandonate de familiile care trebuiau să plece. Pentru zeci de mii de oameni, schimbarea graniței a însemnat abandonarea locuințelor, a pământurilor și a comunităților în care trăiseră până atunci.
Spre deosebire însă de alte pierderi teritoriale ale României din 1940, situația Cadrilaterului nu a mai fost răsturnată după cel de-al Doilea Război Mondial. Frontiera stabilită prin Tratatul de la Craiova a fost menținută, iar Bulgaria a păstrat Dobrogea de Sud și după tratatele de pace de la Paris din 1947. Tocmai acest caracter definitiv este invocat acum de GERB drept exemplu al unei dispute teritoriale închise prin diplomație, fără ca schimbarea frontierei să declanșeze un nou război între România și Bulgaria.
Constanța, evocată în discursul din Parlamentul Bulgariei
În același context este amintită și ocuparea Constanței în timpul campaniei din 1916.
GERB relatează că, după căderea orașului, generalului Ivan Kolev i s-ar fi propus o intrare festivă în Constanța, dar acesta ar fi refuzat.
Saceva citează dintr-o scrisoare atribuită generalului către soția sa, în care acesta afirmă că războiul nu are nevoie de „reclame, sărbători și festivități, ci de fapte”.
Pentru GERB, episodul devine o altă paralelă cu politica prezentului: mai puțină propagandă și mai multă capacitate efectivă a statului de a-și urmări obiectivele.
De la războiul cu România la Tratatul de la Craiova
A doua mare parte a declarației este dedicată unui alt moment fundamental al relației dintre cele două țări: 7 septembrie 1940.
La 24 de ani după luptele din Dobrogea, România și Bulgaria semnau Tratatul de la Craiova, iar Cadrilaterul – Dobrogea de Sud – revenea Bulgariei.
GERB prezintă acordul drept una dintre cele mai importante reușite ale diplomației bulgare din secolul XX.
„Fără vreun război între Bulgaria și România. Fără morminte noi”, spune Saceva.
Formațiunea bulgară recunoaște însă contextul extrem de dificil în care Bucureștiul a acceptat negocierea.
România se afla în 1940 sub o presiune internațională uriașă, Germania și Italia susțineau negocierile, Uniunea Sovietică sprijinea pretențiile Bulgariei, iar Londra avea la rândul său o poziție favorabilă retrocedării Dobrogei de Sud.
GERB respinge însă ideea că teritoriul ar fi fost pur și simplu „dăruit” Bulgariei de marile puteri.
„Marile puteri își urmăresc propriile interese. Bulgaria își urmărește propriile interese. Și tocmai aceasta este lecția”, afirmă Saceva.
„În 1916 – cu arme. În 1940 – cu diplomație”
De aici vine și una dintre cele mai puternice formule ale discursului.
Pentru GERB, cele două episoade reprezintă două modalități diferite prin care Bulgaria și-a urmărit interesul național:
„În 1916 – cu arme. În 1940 – cu diplomație.”
Formațiunea susține că un stat puternic trebuie să fie capabil de ambele lucruri: să se poată apăra, dar și să știe să evite războiul atunci când obiectivele sale pot fi obținute prin negociere.
Mesajul capătă o miză evident contemporană în condițiile războiului din Europa și ale revenirii în discursul geopolitic a conceptelor de sfere de influență, drepturi istorice și interese ale marilor puteri.
„Țările mici și mijlocii fac o mare greșeală atunci când își transformă atitudinea față de o mare putere într-un substitut pentru propria politică externă”, afirmă GERB.
Rusia, folosită drept exemplu: „Istoria nu cunoaște binefăcători eterni”
Un segment important al discursului vizează explicit Rusia.
GERB trece în revistă diferitele momente în care Rusia sau Uniunea Sovietică s-au aflat fie de partea Bulgariei, fie în opoziție cu interesele acesteia: războiul ruso-turc din secolul XIX, confruntarea din 1916, contextul anului 1940 și intrarea Armatei Roșii în Bulgaria în 1944.
Concluzia este una fără echivoc:
„Istoria nu cunoaște binefăcători eterni. Nici dușmani eterni nu cunoaște.”
În viziunea prezentată de la tribuna Parlamentului, relația cu orice mare putere trebuie subordonată interesului propriu al statului.
GERB amintește și drama schimbului de populație dintre România și Bulgaria
Discursul nu evită nici una dintre cele mai dureroase consecințe ale Tratatului de la Craiova.
Acordul a fost însoțit de un schimb obligatoriu de populație, care a dus la plecarea a zeci de mii de oameni din casele lor.
„În spatele termenului diplomatic stau zeci de mii de destine umane, case abandonate și vieți întrerupte”, afirmă Saceva.
GERB subliniază, în același timp, un element esențial pentru interpretarea actuală a declarației: după schimbarea frontierei, România și Bulgaria și-au asumat să nu mai formuleze revendicări teritoriale una împotriva celeilalte.
Formațiunea prezintă tocmai acest rezultat drept dovada succesului soluției diplomatice: schimbarea frontierei nu a deschis un nou război, ci a închis disputa teritorială.
Mesaj pentru prezent, în timp ce Europa este din nou în război
GERB leagă explicit lecțiile istorice de actuala situație geopolitică.
Formațiunea avertizează că Europa se confruntă din nou cu războiul, cu politica sferelor de influență și cu presiunea exercitată de marile puteri asupra statelor mai mici.
Răspunsul Bulgariei, afirmă Saceva, nu trebuie construit nici pe frică, nici pe atașamentul sentimental față de o anumită putere.
„Trebuie să fie interes național, susținut de memorie, aliați, capacități de apărare și diplomație inteligentă”, a declarat aceasta.
Iar finalul mesajului concentrează filosofia întregului discurs: Bulgaria este puternică atunci când știe ce vrea, are capacitatea de a-și susține obiectivele și alege mijloacele potrivite pentru a le atinge.
„Nu pentru o putere sau alta. Pentru Bulgaria!”, a încheiat Denița Saceva.
sursa:60m