Au mai rămas mai puțin de 100 de zile până la alegerile europene. Între 6 și 9 iunie, peste 370 de milioane de cetățeni sunt chemați la urne pentru a-și alege deputații care, după cum explică chiar Parlamentul European, „concep și decid noi legi care influențează toate aspectele vieții în Uniunea Europeană”. În Europa se fac analize, iar specialiștii consideră că ”bomba cu ceas” a absenteismului la vot va fi cea care va favoriza partidele extremiste.

În ciuda faptului că instituțiile europene ne ghidează viața de zi cu zi –  având în vedere inclusiv protestele fermierilor din țări precum Spania, Franța sau Italia, sau schimbările în căutarea pe Google – adevărul este că alegerile europene nu trezesc un interes deosebit. De fapt, cadrele universitare le studiază ca „alegeri de ordin secundar”, după cum spune profesorul de Științe Politice de la Universitatea Pompeu Fabra, Mariano Torcal.

Bomba cu ceas a absenteismului

El Confidencial și RTVE au participat la proiectul „Bomba cu ceas a absenteismului”, un raport bazat pe date privind abstenteismul în Uniunea Europeană, coordonat de Divergent în colaborare cu cercetătorii de la DIN MIA’CET-Iscte, cu European Data Journalism Network (EDJNet) și cu participarea altor 14 mass-media europene.

Faptul că alegerile europene trezesc mai puțin interes se vede atunci când vine vorba de vot: în 2019, aproape 50% dintre alegători nu au participat la vot. Nu este cifra cea mai mare, dar din 1979 există tendința de neprezentare la vot la acest tip de alegeri. De fapt, în până la opt țări, mai mult de jumătate din populație nu a votat niciodată la alegerile europene (nouă dacă includem Regatul Unit când era stat membru).

Torcal consideră că cetățenii sunt din ce în ce mai conștienți că ceea ce se decide în Europa este important, dar distanța cu care sunt privite aceste instituții, importanța pe care o acordă mass-media și chiar partidele  și lectura în cheie națională a acestor alegeri sunt în spatele participării scăzute.

Specialistul în afaceri europene Karim Hallal vorbește în același sens, considerând că, dacă atenția presei se concentrează asupra celor mai tehnice probleme, oricât de importante și transcendentale ar fi, acestea nu ajung ușor la cetățenii de rând. „Acum, dacă sunt probleme cu agricultura, schimbările climatice, migrația sau o tensiune în creștere cu Rusia, […] ei bine, asta poate fi mai motivant pentru ca oamenii să înțeleagă importanța votului lor și că, în funcție de rezultate, Uniunea Europeană merge într-un sens sau altul”, explică el.

Pentru Torcal, o bună parte din creșterea absenteismului se explică prin aderarea țărilor din est, unde ratele de participare sunt scăzute în general, mai degrabă decât prin distanțarea față de politica europeană. „Nu aș spune că există mai puțin interes”, spune el. Mai mult, el adaugă că în aceste țări există un conflict latent între euroscepticism și pro-europenism mai pronunțat, care afectează și participarea la aceste alegeri.

La rândul său, Hallal subliniază o „epuizare” larg răspândită pe continent. „Când intri brusc în Uniunea Europeană, ai un accent, o emoție care apoi trece în timp”, explică el și susține că acel sentiment a fost transferat și la nivel național. „Când au început democrația și voturile, mulți au votat. A fost foarte important și au înțeles că nu trebuia să se întoarcă la ce fusese înainte, dar cu timpul emoția a dispărut”, adaugă el.

La ultimele alegeri, cea mai mare rată de absenteism a fost înregistrată exact în țările din estul continentului. Mai exact, Slovacia, Cehia, Slovenia și Croația sunt țările în care procentul de persoane care nu s-a prezentat la vot a fost cel mai mare: peste 70% în toate cazurile.

În alte regiuni, Portugalia, Irlanda și Țările de Jos sunt, de asemenea, printre zonele în care participarea a fost cea mai scăzută. Spania, pe de altă parte, este a șasea țară în care participarea a fost cea mai mare în 2019, când întâlnirea la urne cu Europa a coincis și cu cea la alegerile municipale și regionale.

Privind retrospectiv, opt țări nu au reușit niciodată să depășească rata de participar de 50%. Acestea sunt Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Bulgaria și Croația. Și doar cinci țări au reușit să mențină absenteismul sub 50% la toate alegerile europene. Acestea sunt Belgia, Luxemburg, Grecia, Italia și Malta. În primele trei există o explicație evidentă: votul este obligatoriu. Astfel, în Luxemburg, legislația prevede pedepse financiare pentru cei care nu votează. Belgienii merg mai departe, celor sancționați putându-li-se suspenda dreptul la vot pentru ani de zile.

În Grecia, deși votul este și aici obligatoriu, autoritățile nu îi urmăresc și nu îi penalizează pe cei care nu se conformează. Până de curând, votul era obligatoriu și în Cipru, dar nu va mai fi obligatoriu la următoarele alegeri. În Bulgaria, unde caracterul imperativ se menține, peste 60% nu s-au prezentat la vot la alegerile europene anterioare. Karim Hallal explică că această nemulțumire vine după ce s-au organizat cinci rânduri de alegeri în doi ani. „Asta epuizează foarte mult populația, iar dacă alegerile europene sunt înainte, în timpul sau după cele cinci alegeri, oamenii își vor pierde foarte mult încrederea în vot pentru că nu îi vor vedea rostul”, observă specialistul.

Deși Italia este unul dintre statele în care absenteismul nu este alarmant, evoluția pe țări arată că participarea acolo a scăzut an de an. Între 1979 și 2019 diferența este cu aproximativ 30 în minus. „În unele țări, precum Italia, creșterea euroscepticismului a fost destul de importantă”, subliniază Torcal, ca una dintre explicațiile acestui declin.

Nemulțumirea este și mai mare în Portugalia, cu o scădere de 40 de procente între primele și ultimele alegeri. Și în Grecia trendul este mai pronunțat. Cu excepția anului 2019, când prezența la urne a crescut ușor, această tendință se vede și în Spania, Franța sau Cipru. Profesorul amintește, totuși, că țările din sud „au fost istoric foarte pro-europene”.

Alegerile europene, un scrutin de „ordin secundar”

În aproape toate țările Uniunii, participarea la alegerile europene este întotdeauna mai mică decât la alegerile generale. Mai mult, la aceste alegeri „de ordin secundar”, așa cum indică Torcal, alegătorii tind într-o măsură mai mare să „facă experimente”, cum ar fi să nu voteze aceleași opțiuni ca în țara lor sau să profite de ele pentru a transmite un mesaj.

Lipsa de informații despre instituțiile pentru care sunt organizate aceste alegeri, explică youtuber-ul de afaceri europene, influențează și la vot. „Cum funcționează trebuie explicat bine. Trebuie să cunoaștem oamenii care lucrează acolo și, între ghilimele, să umanizăm instituțiile. Nu în sensul de a-i crede neprihăniți și de a crede că tot ceea ce fac e bine și că nu ar trebui să fie chestionați, ci în sensul că „lucrează acolo oameni care sunt funcționari, care au promovat examene și care nu au de-a face cu politica’”, argumentează el.

La ultimele alegeri, doar în România și în Lituania la alegerile europene au fost mai mulți alegători decât la alegerile generale. Pentru profesor, acestea sunt țări în care această posibilitate este mai mare, deoarece, pentru început, participarea este scăzută, și la asta se adaugă „volatilitatea electorală ridicată”. „Sunt țări care au crize economice și politice foarte puternice și văd în politica europeană o posibilitate de a influența la nivel național”, spune el.

În cazul României, Dani Sandu, doctor în Științe Politice la Institutul Universitar European din Florența, atribuie acest lucru unei „situații excepționale”. Alegerile europene au venit la doi ani și jumătate după alegerile generale, marcate de multiple proteste și mobilizări masive împotriva guvernului de atunci. „Au fost prima ocazie pe care au avut-o cetățenii români de a-și exprima nemulțumirea față de acțiunile guvernului”, comentează Sandu, care crede că acest comportament nu este anormal. „În cercetarea politică se spune că, în general, primele alegeri care au loc după o perioadă îndelungată în care alegătorii nu au avut posibilitatea să-și exprime o alegere politică, vor avea întotdeauna o participare mai mare decât cea obișnuită”, spune Sandu.

În mediul academic s-a observat că există un efect de contagiune între neîncrederea în instituțiile dintr-o țară și cea pe care o au cetățenii acesteia față de instituțiile din Uniunea Europeană. „Încrederea în instituții favorizează participarea electorală, dar în același mod cum se întâmplă la alegerile naționale”, spune Torcal. Totuși, în situații de criză (cum ar fi pandemia de coronavirus), Europa apare ca un „salvator”, ceea ce crește încrederea în Uniune și poate genera un interes mai mare pentru politica europeană, potrivit expertului.

Unele țări, la rândul lor, pot acorda alegerilor europene practic aceeași importanță ca și celor naționale. Acest lucru a fost observat în Germania, unde „cetățenii ar putea percepe că au o influență mai mare pentru a modifica direct sau indirect politicile europene”, potrivit unui articol al lui Torcal și Toni Rodón, publicat în 2021.

Cu cât educația și venitul sunt mai ridicate, cu atât absenteismul este mai scăzut

Proiectul EDJNet a colectat, de asemenea, informații socio-demografice pentru fiecare dintre țări. Încrucișându-le cu datele privind absenteismul de la ultimele alegeri, echipa a tras câteva concluzii, precum acelea că nivelurile ridicate de studii superioare sunt legate de reducerea absenteismului. Acesta este cazul în țări precum Suedia, Danemarca sau Țările de Jos, unde aproximativ 40% din populație a finalizat studii peste medie. În schimb, ultimele alegeri prezidențiale din România au înregistrat un absenteism de 68%; acolo, doar 16% au studii superioare.

Această tendință apare și când este analizată relația de absenteism cu sectorul terțiar – proporția populației care se dedică activităților care oferă servicii, precum turismul, sănătatea sau transportul – sau cu venitul mediu, variabile care, la rândul lor, sunt legate și de nivelul de educație.

Nivelul de cunoștințe despre alegeri, mai ridicat în rândul populației cu studii superioare, este o altă variabilă care, la nivel individual, determină dacă o persoană va vota sau nu. Acești indicatori sunt utili pentru măsurarea diferențelor dintre oameni, subliniază profesorul de Științe Politice, dar a explica diferențele dintre țări, contextul fiecăreia, situația politică și economică în fiecare caz, are o pondere mai mare. Karim Hallal subliniază, de asemenea, importanța culturii politice a fiecărei țări și dă exemplul Regatului Unit, unde există birouri pentru a vorbi cu deputații naționali, situație care la noi este, a priori, „de neconceput”.

Datele, pe de altă parte, arată că nu există o legătură clară între vârstă și participare, contrar credinței populare că o populație mai în vârstă înseamnă rate ridicate de mobilizare.

„Cei înverșunați vor vota mereu, dar cine câștigă sau cine pierde va depinde de cei nepolarizați”, spune Torcal. În opinia sa, în Spania aceste alegeri vor fi „ca un fel de referendum asupra guvernului, dar nu vor vorbi despre politica europeană”. Pe de o parte, acest lucru ar putea încuraja mai mulți oameni să meargă la vot, dar, în același timp, ar putea descuraja votul, deoarece cetățeanul poate crede că ceea ce iese din acele urne nu se va reflecta în politica națională.

Având în vedere deconectarea clară dintre cetățeni și instituțiile europene, Karim Hallal consideră că mai e loc de îmbunătățire și consideră că lipsește adresarea către publicul țintă în campaniile electorale. „Cred că una dintre probleme este să știi cum să atragi oamenii care la început nu sunt interesați de Uniunea Europeană, […] oamenii care spun „nu s-a făcut niciodată o discuție despre Uniunea Europeană, ca să înțeleg importanța votului. Nu m-am gândit niciodată cum este afectată UE. Când ajungi în acest punct, începi să faci mai bine, nu neapărat mai mult”, argumentează el.

Despre proiect

Cristina Pozo García și Paula Guisado, de la RTVE, au participat la pregătirea acestui raport.

‘Bomba cu ceas a absenteismului’ este un raport bazat pe date coordonate de Divergent cu sprijinul metodologic și editorial a doi cercetători de la DIN MIA’CET-Iscte. A fost realizat împreună cu Rețeaua Europeană de Jurnalism de Date în colaborare cu: Are We Europe (Belgia), Átlátszó (Ungaria), Delfi Meedia (Estonia), Denník N (Slovacia), Deutsche Welle (Germania), El Confidencial (Spania), RTVE (Spania), EUrologus (Ungaria), II Sole 24 Ore (Italia), iMEdD (Grecia), NARA (Lituania), Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa (Italia), Pod črto (Slovenia), PressOne (România) , Rue89 Strasbourg (Franța) și Voxeurop (Belgia). Cu sprijinul Journalismfund Europe.

Pe parcursul textului se face referire la diferite regiuni de pe continent. Proiectul grupează țările după cum urmează:

– Nord: Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Letonia, Lituania, Suedia.

– Sud: Croația, Cipru, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Slovenia, Spania.

– Est: Bulgaria, Ungaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia.

– Vest: Austria, Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Țările de Jos

Sursa: stiripesurse

By Editor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *