România nu e în război, dar începe să-i plătească nota. Dronele care lovesc nave comerciale la câteva mile de Sulina nu au oprit portul Constanța, însă au scumpit asigurările de până la zece ori în porturile cele mai expuse, au împuținat cu o treime navele din Marea Neagră și au făcut ca o parte dintre armatori să refuze rutele spre porturile românești. Costul ajunge, pe rând, la exportatori, la fermieri și la consumatori.
Patru nave în 24 de ore
Vineri, 13 noiembrie, seara, cargoul Larissa 1, sub pavilion Palau, a fost lovit de o dronă la circa 6,8 mile marine de Sfântu Gheorghe. Nava mergea spre Ucraina și s-a ales cu macaraua de marfă avariată. A doua zi seara, în largul Sulinei, au fost lovite alte trei nave: petrolierul Evia Petrol V, Marsol și Ali Najafov. Echipajele au stins incendiile, nu au existat victime, iar avioanele F-16 românești au decolat de două ori.
Premierul Luca Niculescu a calificat atacurile drept inacceptabile și o încălcare a dreptului internațional. Ministrul Apărării a cerut sprijinul aliaților. Două zile mai târziu, pe 16 noiembrie, cargoul Betul 8, cu circa 3.000 de tone de grâu încărcate în România pentru Egipt, s-a scufundat în zona economică exclusivă a Bulgariei după ce a fost lovit de drone navale. Cei 12 marinari au fost salvați.
Seria nu a început în noiembrie. Pe 23 octombrie, cargoul Khoryv s-a scufundat la circa 13 mile marine de coasta românească, cu un marinar mort și trei dispăruți, iar președintele Nicușor Dan a acuzat Rusia. Pe 28 octombrie, portcontainerul Contship Jet, cu 421 de containere pe ruta Haifa–Constanța, a fost scufundat de trei drone navale în largul Bulgariei. Socotite împreună, cel puțin 14 nave au fost lovite în vestul Mării Negre din octombrie încoace.
Asigurările, primul canal prin care atacurile ajung în economie
Cel mai rapid efect economic al dronelor nu e paguba navei lovite, ci prima de asigurare a celei care vine după ea. În decembrie 2025, asigurarea de risc de război pentru o escală la Constanța, Burgas sau în porturile turcești costa doar 0,10–0,25% din valoarea navei. În toamna lui 2026, în porturile cele mai expuse, prima a urcat de la circa 0,2% la 1–2% în doar câteva săptămâni.
Pentru cele mai riscante călătorii, cum sunt cele spre terminalul de la Novorossiisk, s-au cerut prime de până la 20% din valoarea navei. E mai mult decât în timpul „războiului tancurilor” dintre Iran și Irak, din anii ’80, când primele mergeau de la 7,5% la peste 10%. Cele mai multe oferte rămân totuși mult sub acest prag.
Ce înseamnă asta în bani? Pentru o navă evaluată la 20 de milioane de dolari, o primă de 0,2% costă 40.000 de dolari pe călătorie. La 1,5%, costul urcă la 300.000 de dolari. Împărțită la o încărcătură de 50.000 de tone de cereale, diferența înseamnă circa 5 dolari în plus pe tonă, doar din asigurarea navei.
Costurile ajung deja la clienți. Armatorul francez CMA CGM aplică de la 9 noiembrie o suprataxă de risc de război de 35 de dolari pe container standard pentru Constanța, Varna, Burgas și Poti. Pentru transportul de oțel, primele de război au ajuns la 10–15 dolari pe tonă, iar asigurarea mărfii la 1–2% din valoarea ei, de câteva ori peste normal.
Deocamdată, apele teritoriale ale României sunt protejate de o excepție. În septembrie, piața de asigurări de la Londra a declarat zonă cu risc ridicat aproape toată Marea Neagră, mai puțin apele teritoriale ale României, Bulgariei, Georgiei și Turciei. Problema e că navele care vin la Constanța traversează oricum zona listată. Iar atacurile din 13–14 noiembrie au avut loc chiar în apele românești.
Constanța, între marfa deviată și armatorii care spun nu
Pe hârtie, Constanța a trecut bine de primele nouă luni ale anului. Prin port au trecut 51,55 milioane de tone de marfă, practic la fel ca în 2025, iar exporturile de cereale au crescut cu 7%, la 15,8 milioane de tone. Cifrele sunt însă dinaintea valului de atacuri din octombrie și noiembrie, iar datele pe octombrie nu au fost încă publicate.
Portul trăiește un paradox. Când porturile ucrainene sunt lovite, o parte din marfă se mută spre Dunăre și Constanța. Cerealele ucrainene tranzitate prin Constanța au urcat la 1,03 milioane de tone în primele nouă luni, de trei ori mai mult decât cele 321.000 de tone de anul trecut. Aceeași insecuritate care aduce marfă riscă însă să alunge navele.
Semnalul cel mai serios vine din industria maritimă. Potrivit Lloyd’s List și companiei de securitate Ambrey, unii armatori și echipaje încep să refuze ordinele navlositorilor de a merge în porturile României și Bulgariei. Ambrey a găsit legături comerciale cu Ucraina la nouă din cele zece nave atacate în zonă. Concluzia pentru armatori e simplă: orice marfă care ar putea ajunge în Ucraina poate face din nava lor o țintă.
Cifrele de trafic confirmă temerea. În octombrie 2026, în Marea Neagră au operat 1.370 de nave de marfă mai mari de 1.000 de tone, cu 37% mai puține decât cu un an înainte, potrivit Lloyd’s List Intelligence. Portcontainerele și vrachierele, adică tocmai navele de care depinde Constanța, s-au înjumătățit aproape.
La gura Dunării, presiunea era mare și înainte. Canalul Sulina e singurul braț destul de adânc pentru navele maritime care merg spre porturile ucrainene Reni și Ismail. În august, peste 50 de nave așteptau la intrarea în canal, iar doar 5–7 pe zi erau pilotate spre Ucraina. Fiecare zi de așteptare costă armatorii câteva mii de dolari, recuperați apoi prin navluri mai mari. Acum, chiar gura canalului a devenit zonă de atac.
Grâu mai scump, fermieri mai săraci
La prima vedere, agricultura românească ar putea câștiga din criză. Grâul din porturile României și Bulgariei a ajuns la cel mai înalt preț din ultimii peste trei ani, cu circa 20% peste nivelul de la începutul lui iulie. În același timp, prețul european de referință e sub cel de anul trecut, iar oferta globală e îmbelșugată. Diferența nu e o veste bună, ci o primă de risc: prețul plătit pentru marfa care trebuie scoasă din Marea Neagră.
O bună parte din această primă se pierde pe drum, în navluri și asigurări. Navlul pentru navele mici din Reni și Ismail spre Alexandria a ajuns la 48–58 de dolari pe tonă în octombrie. Din Constanța e mai ieftin, dar și acolo costurile au crescut.
Analistul financiar Raul Putilean explică de ce fermierul rămâne, de obicei, cu paguba. Prețul cerealelor se formează pe bursele internaționale, așa că exportatorul nu poate trece integral costul suplimentar asupra cumpărătorului. Îl trece, în schimb, înapoi la poarta fermei, prin prețuri de achiziție mai mici. Rezultatul: pâinea nu se scumpește neapărat, dar marja fermierului se subțiază.
La importuri, mecanismul funcționează invers. Motorina și îngrășămintele aduse pe mare își transferă costul mai mare direct către fermieri și consumatori. Fermierul pierde, astfel, de două ori: vinde mai ieftin și cumpără mai scump.
Scufundarea lui Betul 8 face riscul vizibil pentru exportatorii români. Nava nu ducea grâu ucrainean, ci grâu încărcat în România, și era aproximativ a 17-a navă atacată în largul Bulgariei și României de la jumătatea lui iulie.
Ce urmează: trei scenarii
Pe termen scurt, analiștii consideră impactul asupra economiei României limitat. Analistul de date Silviu Gresoi avertizează însă că riscul crește dacă atacurile devin repetate și Marea Neagră ajunge să fie percepută ca zonă cu risc ridicat. Incidentele izolate se prețuiesc în asigurări; riscul persistent se prețuiește în investiții. Adrian Negrescu numește acest cost o „taxă de război”, pe care România o poate plăti fără să fie în război.
| Scenariu | Ce se întâmplă | Ce înseamnă pentru România |
|---|---|---|
| De-escaladare | Moratoriul pe atacurile asupra navelor comerciale, propus de Turcia, e acceptat | Primele scad în câteva luni, iar Constanța păstrează tranzitul ucrainean |
| Status quo | Atacuri periodice în largul României și Bulgariei | Suprataxe permanente, exporturi agricole mai puțin competitive, importuri mai scumpe |
| Escaladare | Apele românești intră în zona de risc maxim a asigurătorilor | Fiecare escală la Constanța se scumpește, armatorii evită portul, investițiile offshore întârzie |
Miza cea mai mare, crede Negrescu, sunt investițiile viitoare în energie, inclusiv gazele din Marea Neagră. Investitorii, asigurătorii și băncile pot cere prime sau garanții suplimentare, iar asta scumpește sau amână proiectele. Putilean adaugă că investitorii reacționează la riscul persistent, nu la un atac izolat.
Rețeaua de protecție se construiește abia acum. NATO își crește prezența în Marea Neagră cu avioane de patrulare maritimă, radare și drone, iar Uniunea Europeană a alocat 50 de milioane de euro pentru un centru de securitate maritimă în regiune. Iar în iunie, o dronă navală ucraineană deviată de bruiajul rusesc a explodat chiar în Portul Constanța, arătând că portul nu avea un sistem de detectare a dronelor maritime la intrare.
Pentru Constanța, ecuația e simplă și dură. Portul poate deveni poarta de ieșire a Ucrainei și un nod al reconstrucției ei, dar numai dacă armatorii și asigurătorii îl consideră în continuare sigur. Exact acest lucru e pus acum la încercare, la câteva mile de Sulina.
sursa: puterea
