Pe 13 noiembrie 2026, România a scăpat definitiv de o pretenție de 6,5 miliarde de dolari, circa 1,5% din PIB. Ca afacere, însă, Roșia Montană s-a încheiat pe pierdere pentru aproape toți cei implicați. Au câștigat doar cei care au ieșit devreme din proiect.
Comitetul ad-hoc ICSID a respins în totalitate cererea Gabriel Resources de anulare a hotărârii arbitrale din 8 martie 2024. Potrivit Ministerului Finanțelor, decizia închide un litigiu început în 2015 și epuizează ultima cale de atac prevăzută de Convenția ICSID. Compania anunțase cu o săptămână înainte că decizia va veni până pe 13 noiembrie. Din afară, totul pare o victorie clară a statului împotriva unui investitor străin. Bilanțul complet al celor peste 25 de ani de proiect arată mai nuanțat.
Câștigătorii
Bugetul de stat. Cel mai mare câștig este o sumă care nu se mai plătește: 31,5 miliarde de lei. Suma reprezenta cea mai mare pretenție financiară formulată vreodată împotriva statului român într-un arbitraj internațional.
Avocații statului. Ministerul a mulțumit echipei coordonate de Veijo Heiskanen (LALIVE) și Crenguța Leaua. Împreună cu LALIVE, casa LDDP a mai câștigat pentru România arbitraje de peste 3 miliarde de dolari, printre care Rompetrol și Micula 2. Roșia Montană este cel mai mare dosar al lor.
Societatea civilă. În 2013, zeci de mii de oameni au protestat luni la rând și au forțat guvernul să retragă legea care ar fi deblocat mina. Ideea înscrierii în patrimoniul UNESCO a pornit tot de la campania „Salvați Roșia Montană”, lansată de asociația locală Alburnus Maior.
Mediul și patrimoniul. Proiectul prevedea patru cariere deschise, extracție cu cianură și dispariția a trei din cele 16 sate, pentru circa 314 tone de aur. În schimb, peisajul minier a intrat în 2021 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu galeriile romane cu tot.
Cei care au ieșit devreme. Gabriel Resourcesa cumpărat în 1998 dreptul de exploatare de la Frank Timiș. Cine a vândut atunci sau și-a vândut acțiunile în anii de entuziasm, a câștigat. Riscul l-au purtat cei care au intrat mai târziu.
Pierzătorii
Gabriel Resources și fondurile din spatele ei. Acțiunile companiei au scăzut cu 95% la Toronto în prima zi lucrătoare după verdictul din 2024. Cinci fonduri americane dețin împreună 70,39% din companie: Kopernik (17,11%), Tenor Capital (16,73%), Electrum (13,25%), Paulson & Co (12,46%) și Baupost (10,84%). Paulson & Co este fondul miliardarului John Paulson.
Compania supraviețuiește din împrumuturi de la propriii acționari. În 2024 a luat 1,5 milioane de dolari, fără garanții, cu o dobândă de 12% pe an. Chiar înaintea deciziei finale, compania recunoștea că are lichiditate limitată și datorii restante.
Investitorii români. Swiss Capital, controlată de Bogdan Juravle și Sorin Apostol, deținea circa 4,3% din Gabriel. Portofoliul s-a depreciat cu peste 96% după verdictul din 2024.
Speculatorii din 2024. Înaintea verdictului, investitorii mizau pe un final favorabil companiei, iar acțiunea s-a dublat, de la 43 la 88 de cenți. Prăbușirea a venit imediat după aceea.
Newmont. Cel mai mare producător de aur din lume a cumpărat 19% din Gabriel cu 18,8 milioane de dolari, pariind că proiectul se va face. Pentru el, pierderea a fost mică.
Localnicii. Ei au pierdut cel mai mult și au fost compensați cel mai puțin. Blocajul a încremenit satul, din care sute de familii au plecat în ultimii 20 de ani. Sute de case au fost cumpărate de RMGC, iar în galeriile de lângă cariera Cârnic unii localnici încă sapă după aur, noaptea. Turiștii vin, dar comuna are o singură pensiune și nu are plan urbanistic.
Zona gri
Statul ca acționar. România nu a fost doar pârâtă în proces. Gabriel Resources deține 80,69% din RMGC, iar restul de 19,31% aparține companiei de stat Minvest Roșia Montană. Statul a scăpat de plată, dar și-a pierdut participația la ceea ce compania prezenta drept unul dintre cele mai mari zăcăminte de aur neexploatate din Europa.
Cei 10 milioane de dolari. Pe hârtie, România are de primit circa 10 milioane de dolari cheltuieli de judecată. Statul a cerut măsuri asigurătorii pe acțiunile RMGC, dar Gabriel a anunțat că nu are bani să plătească. Costul real al apărării nu a fost făcut public, așa că un bilanț net pentru stat nu se poate calcula.
Viitorul comunei. UNESCO a salvat situl, dar statul nu a construit încă nimic în jurul lui. De ani de zile, Ministerul Culturii și celelalte autorități nu reușesc să aplice planul de salvare și dezvoltare. Primarul Eugen Furdui a spus chiar că UNESCO nu aduce beneficii nici locuitorilor, nici țării.
sursa: puterea
