Europarlamentarul Claudiu Târziu, membru ECR, apreciază că s-au făcut și lucruri bune prin PNRR, dar ridică întrebarea dacă a meritat.
Europarlamentarul Claudiu Târziu, membru al grupului ECR din Parlamentul European, a făcut o analiză a ceea ce înseamnă PNRR pentru România.
El afirmă, într-o postare pe site-ul personal, că ”nu se stinge cu surle și trîmbițe, cum a fost lansat, ci cu scandal. Cu un ultim pachet de legi votat în regim de urgență, cu un jalon pe cărbune blocat în negocieri pînă în ultima clipă, cu spitale netermiate și cu o factură pe care o vor plăti și copiii noștri. E momentul unui bilanț adevărat. Nu al celui pe care ni-l dă Guvernul”.
Prin urmare, europarlamentarul ECR Claudiu Târziu face ”bilanțul adevărat”:
- ”De la 29,2 la 20,1 miliarde
România a plecat, în 2021, cu o alocare de 29,2 miliarde de euro. Cinci ani mai tîrziu, după renegocierile din 2023 și din iulie 2026, planul valorează 20,1 miliarde. Aproape 9 miliarde s-au dus pe apa Sîmbetei.
Nu toată diferența este „pierdere” în sensul strict. O parte e împrumut la care s-a renunțat – proiecte scoase din calcul, pentru că nu mai puteau fi terminate la termen. Dar o altă parte sînt penalizări clare, pe jaloane neîndeplinite. Ultima, de 770 de milioane de euro, a picat cu doar cîteva zile înainte de închidere: legea salarizării unitare, amînată din 2022 din calcul electoral, n-a mai fost adoptată la timp.
La finalul programului, România a reușit să absoarbă efectiv circa 13 miliarde de euro. Nu 80, cît promitea fostul președintee Klaus Iohannis. Nu 29, pentru cît a semnat guvernul. Treisprezece.
- Cărbunele care ne-a costat de două ori
Cel mai grav episod al ultimelor luni n-a fost un accident. A fost o alegere impusă din exterior, cu consecințe pe care le suportăm chiar acum și care se vor agrava în iarna care vine.
Jalonul 119a din PNRR obligă România să scoată din funcțiune încă 710 MW de capacitate pe cărbune, pînă la 31 august. Numai că anul acesta Dunărea a coborît la cote istorice, hidrocentralele au fost afectate, iar centrala de la Cernavodă și-a oprit ambele reactoare. Exact în acest moment, Bruxelles-ul a cerut închiderea grupurilor rămase pe cărbune de la Turceni și Craiova.
Guvernul a încercat să le mențină în funcțiune. Comisia a răspuns cu amenințarea unei corecții de pînă la 1,8 miliarde de euro și cu riscul blocării a încă 8,8 miliarde din ultimele cereri de plată. Penalizarea directă pentru jalonul propriu-zis: 770 de milioane de euro.
Așadar, dacă închidem centralele, riscăm iarna fără curent suficient. Dacă nu le închidem, plătim miliarde din PNRR. Aceasta este alegerea pe care „redresarea și reziliența” ne-au lăsat-o.
Nu e o coincidență. Este exact ce spuneam în 2021, cînd s-a decis concedierea a 1.500 de mineri de la Complexul Energetic Oltenia, din care poi doar 350 și-au mai găsit de lucru. Închiderea termocentralelor pe cărbune, fără o alternativă gata de funcționare, pune în pericol siguranța sistemului energetic național. A trebuit să vină o secetă istorică pe Dunăre ca toată lumea să vadă, cu ochii ei, ce înseamnă asta.
- Banii care s-au pierdut fără urmă
În mai 2026, Curtea Europeană de Conturi a publicat un raport dur despre întregul mecanism de redresare european, nu doar despre România. Concluzia lui este că informațiile publice despre cine primește banii, cât costă efectiv proiectele și ce rezultate au produs sînt insuficiente.
Comisia Europeană însăși nu colectează sistematic date despre sumele plătite pe fiecare măsură, nici atunci când statele membre le au.
Cu alte cuvinte, un mecanism de sute de miliarde de euro, construit pe principiul „banii merg spre jaloane, nu spre costuri reale”, e atît de opac încît nici auditorii europeni nu pot spune cu precizie unde s-au dus toți banii.
La noi, cazul microbuzelor electrice, achiziționate din fonduri PNRR la prețuri exorbitante, rămîne exact acolo unde a fost anul trecut: fără anchetă finalizată, fără răspunderi stabilite. Un an de tăcere instituțională, pentru o achiziție care a sărit în ochi din prima zi.
- Lesa pe care am acceptat-o
În 2022 spuneam că PNRR e noua lesă prin care Uniunea Europeană controlează guvernul de la București, că Mecanismul de Cooperare și Verificare nu a dispărut cu adevărat, ci s-a mutat în jaloanele PNRR.
Trei ani mai tîrziu, un singur amendament votat de Parlamentul României la legea decarbonizării a fost suficient pentru ca un purtător de cuvînt de la Bruxelles să amenințe cu blocarea a 8,8 miliarde de euro. Nu e o teorie. E mecanismul, funcționînd exact așa cum a fost proiectat.
- Bilanțul
PNRR nu a fost planul de redresare pe care ni l-au vîndut în plină pandemie. A fost un fel de a ne supune și mai mult față de Comisia Europeană, de a modela economia românească în dezavantajul țării și de a adopta ”reforme” legislative care au dus la conflicte sociale majore și au divizat și mai mult societatea.
E adevărat că s-au făcut și lucruri bune – ceva infrastructură critică, dar aceasta a fost foarte scump plătită. Pentru cîteva miliarde de euro, din care am făcut niște kilometri de autostradă și cîteva spitale, am dat totul peste cap, iar consecințele le vom trage multă vreme de acum înainte.
Practic s-au realizat: mai puțin de 60% din autostrăzile promise, sub o treime din spitalele promise inițial, iar restul proiectelor rămase se termină pe alte surse (SAFE, coeziune, buget de stat), adică tot pe datorie publică, doar mutată din contul PNRR în alt cont.
Una peste alta, PNRR nu a redresat economia, nu a acoperit pierderile din timpul pandemiei de Covid 19, așa cum ni se promisese, ci a cîrpit pe ici, pe colo și, mai ales, s-a dovedit un alt instrument de control asupra statului român.
În absența unei guvernări cu viziune, capacitate de execuție și voință politică, am putea spune, ca românul obidit în toată istoria lui, că e bine că s-a făcut și atît. Dar e o consolare, nu o mare izbîndă. Daraua e mai mare decît ocaua”.
Articolul este finanțat de Grupul ECR din Parlamentul European.
sursa: dcnews