E marți și ne-am trezit bântuiți de întrebarea din titlu. Realizăm, cu limpezime matinală, că românul nu s-a mulțumit niciodată să constate că lucrurile merg prost. A simțit nevoia să le găsească și o explicație cosmică. Așa au apărut cele trei ceasuri rele de marți: o combinație de astrologie veche, credințe populare și prudența sănătoasă a omului care știa că, dacă pleacă la drum, sigur se rupe o osie.
- Marțea vine de la Marte
- De ce tocmai trei ceasuri?
- Marțea nu începeai nimic
- Superstiția era și un sistem de protecție
- România a extins programul
Marțea vine de la Marte
Numele zilei vine din latinescul Martis dies – ziua lui Marte.
Zeul roman nu era responsabil cu armonia familială, vremea frumoasă sau plata facturilor la termen.
Era zeul războiului, al conflictului și al fierului folosit cu intenții discutabile.
Prin urmare, marțea a moștenit o reputație cam nervoasă.
Francezii îi spun mardi, italienii martedì, spaniolii martes.
Toți l-au păstrat pe Marte în calendar, dar românii au făcut un pas înainte și i-au calculat și programul de nenorociri.
De ce tocmai trei ceasuri?
O explicație vine din astrologia veche, care împărțea timpul în „ore planetare”, aflate succesiv sub influența celor șapte corpuri cerești cunoscute atunci.
În ziua guvernată de Marte reveneau trei intervale considerate dominate de planeta războiului.
Orele exacte nu erau aceleași în fiecare anotimp, fiind calculate în funcție de răsărit și apus.
Așadar, strămoșii nu știau precis când vine răul, dar știau că are trei programări.
Era, într-un fel, un ghișeu cosmic fără orar afișat.
Marțea nu începeai nimic
Credințele populare românești au completat astrologia cu experiența practică.
Marțea nu era bine să pleci la drum, să începi o construcție, să croiești haine, să faci logodnă sau să mergi la pețit.
Se considera că lucrul început marțea fie nu va fi terminat, fie va ieși prost.
Ceea ce dovedește că numeroase proiecte publice românești trebuie să fi fost începute într-o marți foarte lungă.
În unele regiuni, și sâmbăta avea trei ceasuri rele. Celelalte zile scăpau, mai economicos, cu unul singur.
Superstiția era și un sistem de protecție
Dincolo de magie, asemenea interdicții aveau și o funcție simplă:
îi obligau pe oameni să amâne, să fie prudenți și să nu înceapă orice treabă în orice moment.
Dacă nu plecai la drum marțea, evitai poate o călătorie prost pregătită.
Dacă nu ridicai o casă într-o zi „rea”, mai verificai lemnul, vremea și oamenii.
Superstiția era uneori bun-simț îmbrăcat în haine mitologice.
România a extins programul
Problema este că România contemporană a depășit demult tradiția.
Nu mai avem trei ceasuri rele numai marțea.
Avem câte trei până la prânz, încă două după ședința de Guvern și unul suplimentar seara, când apare motivarea CCR.
Lunea pică un jalon PNRR.
Marțea se ceartă partidele.
Miercurea aflăm că nu sunt bani.
Joia se măresc salariile.
Vinerea se introduce o taxă care fusese exclusă categoric miercuri.
Aproape fiecare zi a devenit marți, cu trei sau mai multe ceasuri rele.
Singura diferență este că strămoșii se temeau de Marte. Noi avem instituții.
sursa: puterea