Românii care au strâns bani muncind ani la rând în Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, ca mută acum economiile în conturi deschise acasă, să cumpere un apartament, o mașină sau să pornească o afacere.
Un asemenea virament nu naște, prin el însuși, un venit impozabil și nu atrage automat un control. Dacă Fiscul deschide însă sau verifică a situației fiscale personale, inspectorii intră pe patrimoniu, pe fluxurile de trezorerie și pe orice alt element care ajută la stabilitatea situației fiscale reale.
Ce acte poate cere ANAF pentru banii veniți de afară
Regula de pornire e o singură: nu există dosar-tip. Fiscul nu ține o listă fixă de hârtii pe care ar trebui să o pună pe masă fiecare om întors din străinătate. Ce contează e altceva — să poată arăta de unde vin banii.
Ajută, în funcție de caz, contractele semnate cu firma de afară și înscrisurile prin care angajatorul confirmă sumele câștigate. Intră la socoteală și extrasele care arată salariile încasate lună de lună, actele fiscale eliberate de statul unde sa muncit, copii după declarațiile depuse acolo și dovezile impozitului achitat. Instituția enumeră astfel de documente chiar în instrucțiuni despre veniturile din străinătate și despre mecanismele care evită dubla impunere.
Cea mai solidă dovadă rămâne, de regulă, bancă. Extrasele refac traseul sumei pas cu pas: salariu intrat periodic într-un cont din afară, economii adunate acolo, transfer ulterior în România. Adică exact istoricul care susține explicația dată inspectorilor.
Banii ținuți la saltea ridică cele mai mari probleme
Lucrurile se complică pentru cei care au păstrat bancnotele ani de zile, fără să treacă vreodată prin cont. Simpla afirmație că suma vine din salariile câștigate afară nu se validează singură. Ea se citește prin comparație cu documentele și cu restul informațiilor despre situația fiscală a persoanelor.
Așa că hârtiile din perioada petrecută peste hotare merită ținută, mai ales când vorbim de economii consistente. Chiar și fără extrase complete, actele de angajator, documentele fiscale sau alte înscrisuri care arată unde să lucreze, câte să încaseze și ce taxe s-au plătit pot acoperi o parte din probe.
Ba mai mult, verificarea nu se oprește la ce aduce contribuabilul. ANAF poate strânge date de la terți, de la autoritățile și de la instituțiile publice, iar informațiile pot veni și peste peste granită, prin mecanismele de schimb existente. Instituția o precizează ea însăși.
Fiscul trimite un aviz și lasă 60 de zile pentru hârtii
Nimeni nu se trezește verificat peste noapte. Înainte să pornească sau verificare a situației fiscale personale, organul fiscal central are obligația să trimită în scris un aviz. Acolo apar perioada luată la puricat, data de la care începe controlul și lista informațiilor și înscrisurilor cerute.
Urmează un detaliu care să-i dea direct pe cei plecați la muncă în alte țări. Documentele redactate într-o limbă străină nu se depun ca atare, ci însoțite de traducere în română, certificată de traducători autorizați de Ministerul Justiției, potrivit regulilor din Codul de procedură fiscală.
Referitor la timp, legea fixează un interval clar. Actele justificative și lămuririle cerute prin aviz se depun în cel mult 60 de zile de la comunicarea lui, iar termenul poate fi prelungit o singură dată, cu 30 de zile, dacă persoana cere asta motivată și fiscul și de acord. Tot prin aviz poate veni și solicitarea unei depune declarații de patrimoniu și de venituri.
Nu orice venit câștigat afară se declară în România
Mai exista un scenariu care de multe ori aduce confuzie. Una e să muți dintr-un cont în altul bani pe care îi deții deja, alta e regimul fiscal al veniturilor din care s-au strâns acei bani. Primul lucru nu produce un câștig nou.
Ca să se stabilească dacă un venit obținut peste hotare trebuia declarat și impozitat în România, se intră în amănunte: unde e rezidența fiscală, ce tip de venit și în discuție, cine la plătit și ce prevede convenția de a evita a dublei impuneri dintre România și țara respectivă.
Un exemplu apare clar în instrucțiunile pentru Declarația unică. Veniturile din activități dependente de prestare în străinătate și plătite unui angajator nerezident nu se impozitează în România, în condițiile din Codul fiscal, nu se trec în declarație și nu intra în creditul fiscal extern. Pentru alte tipuri de venit, regulile se schimbă.
Iar pe durata verificării, contribuabilul are dreptul să vină cu documente justificative și cu explicații. Dacă nu este suficient, fiscul poate cere informații și din alte surse, în condițiile legii.
sursă: puterea