România trăiește astăzi una dintre cele mai negre perioade pentru mediul privat, sub dictatura fiscală impusă de premierul Ilie Bolojan. În timp ce discursul oficial de la Palatul Victoria ne vorbește cinic despre „echilibru bugetar” și „reforme necesare”, realitatea din teren este un adevărat măcel economic. Așa-zisul pachet de măsuri fiscale aruncat în spatele economiei a devenit o ghilotină pentru zeci de mii de firme românești. Majorarea brutală a taxelor locale pe clădirile nerezidențiale, explozia bazei de calcul pentru CASS și loviturile date companiilor prin noile cote de impozitare împing antreprenorii direct spre faliment. Pentru un mic om de afaceri care muncește zi de zi să își țină angajații și să plătească statului, regimul Bolojan s-a transformat într-un prădător care confiscă tot, lăsând în urmă doar uși închise și familii disperate.
Însă sfidarea absolută a acestui Guvern nu stă doar în modul în care sugrumă economia reală, ci în dublul standard revoltător pe care îl aplică atunci când vine vorba de propria clientelă. În timp ce privații sunt jupuiți de vii pentru a acoperi găurile incompetenței guvernamentale, caracatița partidelor politice se lăfăie nestingherită în sute de milioane de lei din bani publici. Sume colosale, subvenții de stat uriașe, sunt virate lunar de Autoritatea Electorală în conturile formațiunilor politice, fiind tocate fără nicio reținere pe propagandă, campanii de imagine și lux de partid. Peste două sute de milioane de lei au fost înghițite de mașinăria politică doar pe parcursul câtorva luni de zile, bani luați direct din taxele celor care acum își declară insolvența. Pentru politicieni, robinetul cu bani publici curge neîncetat, protejat tocmai de cel care pozează în marele reformator al țării.
Această ipocrizie letală arată fața reală a premierului Ilie Bolojan: un apărător feroce al privilegiilor politice și un gropar asumat al capitalului autohton. A ales să sacrifice munca, curajul și efortul antreprenorilor români doar pentru a nu deranja pușculița partidelor care îl susțin la putere. În loc să taie subvențiile nesimțite acordate formațiunilor politice, să stopeze risipa și să interzică finanțarea propagandei din banii cetățenilor, Bolojan a preferat să pună biruri noi pe umerii celor care produc plusvaloare. Această guvernare nu este despre salvarea economiei, ci despre o trădare asumată, o execuție brutală a mediului de afaceri, menită exclusiv să asigure supraviețuirea și confortul financiar al unei caste politice de neatins.