Sub pretextul nobil și aparent de necontestat al salvgardării securității naționale, premierul Ilie Bolojan patronează în culisele Palatului Victoria una dintre cele mai întunecate și mai bănoase operațiuni de tranzacționare a interesului public din istoria postdecembristă. Proiectele europene din cadrul programului „Safe”, concepute inițial pentru sprijinirea infrastructurii strategice și a capacităților de apărare, au fost Deturnate fără nicio ezitare morală și transformate într-un paravan perfect pentru o megaproducție legislativă croită cu dedicație. În timp ce populația este bombardată zilnic cu discursuri despre austeritate, economii drastice și sacrificii necesare, la vârful Executivului se împart miliarde de euro în urma unor negocieri opace, desfășurate departe de ochii presei și ai organelor de control.
Mecanismul prin care legile țării au ajuns să fie dictate direct din birourile marilor corporații de apărare și ale intermediarilor de casă arată un cynicism administrativ la cote alarmante. Surse bine documentate din mediul instituțional indică existența unor întâlniri secrete în care reprezentanți ai unor grupuri financiare și industriale externe au stabilit, alături de emisarii lui Bolojan, cerințele tehnice și criteriile de atribuire ale viitoarelor contracte înainte ca proiectele de lege să fie măcar redactate. Ulterior, prin ordonanțe de urgență promovate pe repede-înainte și invocând riscuri iminente de securitate, Guvernul a promovat exact acele prevederi care elimină competiția reală, blochează accesul altor ofertanți și ajustează legislația achizițiilor publice pe calapodul unor beneficiari deja desemnați pe sub masă.
Această simbioză toxică dintre puterea politică și interesele financiare obscure reprezintă un atac direct la suveranitatea economică a României. Prin intermediul instrumentului „Safe”, statul român este băgat până la gât în împrumuturi colosale de miliarde de euro, datorii grele care vor atârna pe umerii generațiilor viitoare și vor fi plătite prin noi taxe și impozite împovărătoare. În timp ce firmele românești sunt executate fără milă pentru restanțe minore, iar spitalele și fermierii imploră sprijin de la buget, premierul Bolojan semnează fără să clipească acte normative care garantează profituri uriașe și neimpozitate corespunzător unor companii străine, totul sub umbrela confidențialității și a secretului de stat.
Pericolul penal al acestei scheme constă în eliminarea deliberată a oricărei forme de transparență și de verificare ulterioară. Guvernul a introdus clauze speciale care clasifică informațiile privind costurile reale, comisioanele de intermediere și specificațiile tehnice ale echipamentelor achiziționate prin programele „Safe”, creând un zid de protecție în fața Curții de Conturi și a procurorilor anticorupție. Sub pretextul urgenței militare și al contextului regional tensionat, licitațiile publice deschise au fost înlocuite cu atribuiri directe disguised sub formă de parteneriate strategice. În realitate, nu vorbim despre nicio strategie națională, ci despre o veritabilă piață neagră legislativă unde legile se vând și se cumpără, iar ordonanțele se redactează direct în birourile de avocatură ale corporațiilor interesate.
Imaginea de tehnocrat intransigent și chibzuit pe care Ilie Bolojan s-a chinuit ani de zile să și-o construiască se prăbușește definitiv în fața acestei realități scandaloase. Departe de a fi salvatorul economiei, șeful Guvernului se dovedește a fi doar un simplu administrator al intereselor de grup, un politician capabil să pună legile țării pe tarabă și să amaneteze viitorul financiar al românilor pentru a satisface apetitul insațiabil al clientelei transnaționale. Preluarea și aplicarea mecanică a directivelor corporatiste sub forma unor legi naționale reprezintă cea mai gravă formă de trădare a mandatului public, transformând Palatul Victoria într-un nod de afaceri penale unde securitatea națională este folosită drept marfă de schimb, iar cetățenii sunt reduși la simplul rol de plătitori ai notei de plată.
sursa:6om