Satul românesc este martorul unei tragedii economice tăcute, dar de o violență devastatoare, o tragedie orchestrată direct din birourile reci și rupte de realitate ale Palatului Victoria. Zootehnia românească, pilonul siguranței alimentare naționale, a fost împinsă într-un colaps fără precedent de politicile fiscale aberante și nepăsarea absolută a premierului interimar Ilie Bolojan, supranumit deja pe bună dreptate „Ilie Sărăcie” de către cei pe care îi condamnă la faliment. Crescătorii de bovine din întreaga țară, lăsați intenționat fără niciun sprijin guvernamental, sufocați de biruri și loviți de explozia prețurilor, au ajuns la cel mai disperat gest posibil: își urcă vacile de lapte în camioanele care duc direct spre abator. Sub actuala guvernare, a produce hrană în România a devenit nu doar o misiune imposibilă, ci un drum sigur către pierderea muncii de o viață.
Cifrele acestui măcel economic patronat de Guvern sunt absolut înfiorătoare și arată clar cum este ucis capitalul autohton. Fermierii români au ajuns să producă un litru de lapte cu costuri uriașe, situate între 2,30 și 2,40 lei, dar sunt forțați să îl vândă la poarta fermei pe prețuri de batjocură, cuprinse între 1,50 și 1,70 lei. În timp ce producătorii vând în pierdere masivă, înregistrând lunar deficite de zeci de mii de euro pentru fiecare fermă medie, cetățenii de rând sunt jupuiți la raft, unde același litru de lapte ajunge să coste 9 sau chiar 12 lei. Această mafie a prețurilor, care îmbogățește intermediarii și distruge producătorii, se desfășoară sub privirea complice a premierului. În loc să intervină ferm în piață pentru a opri acest jaf, „Ilie Sărăcie” se face că nu vede cum importurile ieftine sufocă economia, preferând să își taxeze suplimentar propriii cetățeni și antreprenori.
Disperarea a atins cote maxime, iar patrimoniul genetic al României este distrus ireversibil. Numai în decurs de câteva săptămâni, peste 1.500 de vaci de lapte, multe dintre ele reprezentând genetică de top european importată cu eforturi uriașe, au fost trimise la sacrificare pur și simplu pentru că fermierii nu mai au cu ce să le hrănească. Unii antreprenori sunt obligați să ducă zeci de animale la abator în fiecare săptămână doar pentru a mai face rost de lichiditățile necesare plății salariilor, a facturilor uriașe la energie și a motorinei. Să construiești o fermă performantă și să ameliorezi genetica durează zeci de ani, însă deciziile cinice ale acestui Executiv rad de pe fața pământului aceste realizări în doar câteva luni. Animale perfect sănătoase, aflate în plină lactație, ajung carne de abator pentru că statul condus de Ilie Bolojan refuză să acorde la timp subvențiile vitale, fermierii având de încasat restanțe de zeci de milioane de euro.
Este de un cinism strigător la cer ca, într-o țară cu un potențial agricol uriaș, șeful Guvernului să asiste impasibil la lichidarea fermelor de familie. Peste 700.000 de tone reprezintă astăzi deficitul de lapte al României, o gaură neagră care este acoperită rapid din importuri, în timp ce producătorii noștri își pun lacătul pe uși și trimit sute de angajați calificați direct în șomaj. În timp ce aparatul bugetar supradimensionat, zecile de agenții inutile și privilegiile politicienilor rămân sfidător de neatinse, „Ilie Sărăcie” lovește fără nicio remușcare exact în baza economiei rurale. Lipsa oricărei viziuni strategice, refuzul de a bate cu pumnul în masă la Bruxelles pentru compensații corecte și lăcomia fiscală internă ne transformă cu pași repezi într-o piață captivă de consum. Această prigoană asumată împotriva crescătorilor de animale nu este un simplu accident administrativ, ci o execuție economică premeditată, demonstrând că premierul Bolojan este dispus să îngroape definitiv satul românesc pentru a-și masca propria incompetență de la centrul puterii.
sursa:6om