România este o țară plină de cămări în care se șobolănește. Se șobolănește cu pasiune, cu dedicație, cu mai multă sau mai puțină pricepere, mai cu rost sau fără rost, dar se șobolănește. Și, în niciun caz nu se șobolănește gratis, moca, pro bono.
Șobolănesc băieții deștepți din energie? Șobolănesc. Șobolănesc băieții deștepți din IT? Șobolănesc hoții ruși, cot la cot cu consultanții de la Kensington, șobolănesc angajații statului, mână în mână cu sponsorii lor din mediul privat. Șobolănesc procurorii, pe felie cu infractorii. Practic, cine nu șobolănește nu există.
Propagandiștii domnului Bolojan au venit cu o idee bună: să se aprindă lumina prin cămările astea și să ne privim și noi în ochi, după multă vreme, șobolanii. Să le vedem ochii ăia reci și răi prin care ne privesc de sus, crezându-se mai deștepți, mai îndreptățiți să ocolească legea, mai cu moț în frunte. Cine n-ar fi de acord cu așa ceva? Cine n-ar vrea să vadă fețele celor care ronțăie de atâta vreme sacii cu bunătăți pe care-i credeam puși la păstrare, în siguranță?
Să se aprindă lumina, așadar, brusc, fără avertisment, și să ne uităm și noi mai atenți la șobolani.
Este de apreciat că, spre deosebire de alte campanii similare, echipa domnului Bolojan n-a fost părtinitoare.
De exemplu, premierul demis a apăsat pe întrerupătorul afacerii cu microreactoarelenucleare de la Doicești. O afacere sulfuroasă de la bun început, un proiect de tip „autostrada Bechtel”, care a produs deja un prejudiciu de cel puțin 240 de milioane de euro.
Când s-a aprins lumina, abrupt, în cămara cu pricina șobolăneau doi liberali de frunte: Virgil Popescu, actualmente europarlamentar, și Sebastian Burduja, actualmente deputat și consilier onorific al lui Ilie Bolojan.
Ambii au fost miniștri ai energiei și ambii au promovat intens proiectul reactoarelor nucleare mici, deși tehnologia respectivă nu produce energie nicăieri în lume. În aceeași cămară, șobolănind alături de cei doi liberali, Popescu și Burduja, se aflau și niște băieți deștepți din energie, frații Mureșan, proprietarii Nova Power & Gas, firmă implicată în afacerea de la Doicești. În resortul de multe stele al fraților Mureșan a avut loc, săptămâna trecută, nunta altui liberal de frunte, Mircea Abrudean, președintele Senatului.
Ah, ce cămară plină a luminat domnul Bolojan: doi foști miniștri PNL și un președinte de Senat tot PNL, la șobolănit alături de băieții șmecheri din energie. Bravo!
S-a mai aprins lumina, probabil din greșeală, și în cămara în care șobolănea doamna vicepremier Oana Gheorghiu, în interesul unora dintre sponsorii asociației care a făcut-o celebră. Ce frumusețe de lucrare, cât de clară, cât de fără perdea. Doamna vicepremier, port-drapelul reformei instituționale, pur și simplu își târa sponsorii din privat în lumea guvernamentală, încercând să le facă loc la borcanul cu contracte cu statul. Superb.
Și iată că ajungem la o chestie care trebuia rezolvată de multă vreme și care trenează nepermis: transparența finanțării organizațiilor non-guvernamentale.
Organizațiile non-guvernamentale, ONG-urile, reprezentante reale sau închipuite ale societății civile, sunt ele însele mari doritoare de transparență. E și normal așa. Democrația se bazează, în bună parte, și pe informații corecte, complete, furnizate la timp. Primul pas în lupta cu dezinformarea este să știi cine produce și cine plătește informația care ajunge la tine, pentru a putea decide dacă respectivă informație are chair rolul de a te informa sau de a te manipula.
Suntem, ni se spune, prinși într-un război hibrid, care, pe lângă atacuri armate, evidente, presupune și atacuri informaționale, asalturi ale trupelor speciale de dezinformare și manipulare. Multe dintre aceste atacuri se dau prin intermediul unor ONG-uri, al unor asociații care funcționează în multe și diverse domenii de activitate.
Pe întuneric, legați la ochi și cu urechile acoperite, habar n-avem cu cine ne luptăm și, prin urmare, nu vom putea niciodată să luptăm eficient. Vom fi înfrânți iar și iar și iar.
De aceea, orice încercare de a transparentiza finanțările ONG-urilor ar trebui îmbrățișată atât de toate partidele pro-europene/occidentale, cât și de întreagă societate civilă. Trebuie să aflăm pe unde intră banii rusești în țară, trebuie să putem decide singuri dacă informațiile finanțate de firme sau entități direct interesate sunt sau nu credibile.
N-ați vrea să știți dacă, de exemplu, o serie de articole care pledează pentru reducerea redevențelor petroliere este finanțată, prin intermediul unui ONG, de o companie care extrage gaze din Marea Neagră? Nu v-ar interesa să aflați dacă un ONG care funcționează ca fact-checker și demască așa zise informații fake despre guvern are, de fapt, și finanțare guvernamentală?
Haideți să aprindem lumina în cămara cu ONG-uri, să vedem și noi cine îngrașă șobolanii și șobolojanii care ne ronțăie democrația de atâta amar de vreme.
sursa: gândul