Ziua Independenței Naționale a României!
Să știți că momentele solemne precum cel de astăzi au o însemnătate mai puternică decât o realizăm imediat. Ele nu există pentru a da frâu liber unor discursuri patriotarde sau de fals și exagerat „europenism”. Ele nu există pentru a ne derula, noi, oficialii, în fața oamenilor. Nu pentru parade și sloganuri. Nici pentru mesaje sterile, superficiale.
Momentele acestea au sens dacă ținem seama de fapta istorică pe care o sărbătorim, dacă îi onorăm pe cei ce au făcut-o posibilă și dacă, în vremea noastră, mai sunt valabile valorile din vremea lor.
Proclamarea independenței de stat a României la 10 mai 1877 și afirmarea vocației noastre pentru un destin suveran și respectat între națiuni se reflectă cel mai bine în cuvintele lui Carol I: „Independența ne-am câștigat-o cu sângele nostru și, prin urmare, o datorăm decât nouă înșine”. Adică o identitate unică, invulnerabilă și care nu poate fi tranzacționată indiferent ce mare putere a lumii ne-o cere.
În același timp, independența națională și apartenența europeană nu se exclud, ci se completează. Spun asta uitându-mă și la tulburarea din mințile unora, care, în numele unor false sloganuri de toleranță, propagă cel mai intolerant conținut. Care, în tăvălugul lor, au confiscat „valorile pro-europene” și au pus stăpânire pe acest discurs.
Ori, noi trebuie să spunem răspicat: Așa cum patriotismul autentic nu înseamnă izolare, nici europenismul nu înseamnă uniformizare. România care și-a câștigat independența în 1877 este o Românie a românilor, țară europeană respectată și demnă. O realitate de nezdruncinat, indiferent câți – dintr-o parte sau alta – vor încerca.
https://www.facebook.com/share/r/1EVP8FBhWG/?mibextid=wwXIfr