Ce nume de viitor premier se vehiculează acum

Criza a deschis sertarul cu variante. După căderea Guvernului Bolojan prin moțiunea PSD-AUR, România a intrat în etapa aceea foarte românească în care aproape orice personaj politic mai răsărit poate fi, pentru câteva ore, „variantă de premier”. Dacă are costum, dicție, două apariții televizate și nu se împiedică grav în sintaxa constituțională, omul începe să pară eligibil.

Președintele Nicușor Dan a anunțat consultări informale pentru formarea unui nou guvern și a fixat direcția generală:

România trebuie să aibă un executiv stabil, pro-occidental, fără anticipate și fără aventuri suveraniste.

Primele discuții informale au fost anunțate cu lideri precum Kelemen Hunor, Dominic Fritz, Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan.

Așadar, întrebarea reală nu este cine visează la Palatul Victoria. Întrebarea reală este cine poate aduna voturi fără să arunce România într-o criză și mai mare.

Varianta Bolojan 2: continuitate reformistă, aritmetică fragilă

Prima ipoteză este chiar Ilie Bolojan 2.

Ar fi varianta de continuitate reformistă: același profil, aceeași linie de disciplină bugetară, aceeași presiune pe companiile de stat, PNRR, deficit și administrație.

Pentru susținătorii lui, Bolojan este omul care a încercat să curețe mecanismele statului și a fost dat jos tocmai pentru că a atins zonele dureroase.

Problema este strict politică. Dacă o majoritate tocmai l-a demis cu 281 de voturi, un nou cabinet Bolojan ar avea nevoie fie de o reașezare spectaculoasă a voturilor, fie de un acord de supraviețuire foarte clar.

Altfel, ar putea fi doborât din nou foarte repede.

Reuters notează că Bolojan rămâne premier interimar, cu atribuții limitate, până la instalarea unui nou guvern, într-un context de incertitudine economică și politică serioasă.

Bolojan 2 ar fi cea mai coerentă soluție ca direcție, dar poate cea mai vulnerabilă ca voturi.

Varianta Predoiu: premierul instituțional, comod pentru refacerea punților

Cătălin Predoiu apare firesc în discuție. Este prim-vicepreședinte PNL, are profil instituțional, a mai fost premier interimar și poate fi prezentat ca om de echilibru, acceptabil într-o formulă de compromis.

Predoiu a fost printre primele voci liberale care au spus, după moțiune, că PNL nu trebuie să abandoneze guvernarea.

Pentru tabăra liberală care crede că partidul trebuie să revină la masa negocierilor cu PSD, Predoiu poate fi varianta de „normalizare”: suficient de liberal pentru PNL, suficient de previzibil pentru PSD, suficient de instituțional pentru Cotroceni.

Dar tocmai aici este și vulnerabilitatea lui.

În lectura ”bolojanistă”, Predoiu poate fi suspectat că ar deveni un premier „confortabil”, adică un șef de guvern care nu deranjează prea mult rețelele și nu împinge reformele până la capăt.

Altfel spus, bun pentru pacea de coaliție, mai puțin bun pentru războiul cu privilegiile.

Varianta Abrudean: profil discret, posibil compromis liberal

Mircea Abrudean, președintele Senatului, este un alt nume vehiculat în scenariul unui premier liberal de compromis. Nu are forța publică a lui Bolojan și nici notorietatea lui Predoiu, dar poate tocmai această discreție îl face utilizabil politic.

Abrudean ar putea fi vândut ca soluție de tranziție, un liberal suficient de acceptabil pentru partidele care nu mai vor Bolojan, dar nici nu pot impune direct un premier PSD fără costuri politice.

Problema este că un premier discret are nevoie de un program foarte clar și de susținere politică serioasă. Altfel, devine rapid administratorul unui blocaj.

Varianta Grindeanu: PSD ar vrea, dar contextul apasă

Dinspre PSD, numele cel mai logic este Sorin Grindeanu.

Dacă PSD primește invitația de a da premierul, Grindeanu este primul pe listă.

Are funcție, are partid, are greutate internă și ar putea spune că social-democrații nu fug de responsabilitate.

Dar varianta Grindeanu are o problemă uriașă de context. PSD a votat moțiunea împreună cu AUR.

Dacă imediat după aceea Grindeanu ajunge premier, impresia publică va fi simplă: PSD a dărâmat guvernul ca să ia Palatul Victoria.

Iar pentru Nicușor Dan, instalarea unui premier PSD după o moțiune comună PSD-AUR ar cere garanții politice foarte solide: direcție pro-occidentală, PNRR, buget, fără concesii suveraniste.

Grindeanu are avantajul partidului. Are dezavantajul momentului.

Varianta Ciolacu: întoarcerea care ar mirosi a episod vechi

Marcel Ciolacu nu apare neapărat ca soluție oficială imediată, dar în logica PSD rămâne imposibil de ignorat.

Este fost premier, are experiență de guvernare și control de partid.

Dacă PSD decide să forțeze revenirea la conducerea Executivului cu un nume propriu greu, Ciolacu poate intra în discuție.

Problema este uzura.

O revenire Ciolacu ar arăta ca întoarcerea la episodul pe care guvernarea Bolojan pretinsese că îl corectează.

Ar putea calma o parte din partid, dar ar irita zona reformistă și ar transmite publicului senzația de rotație într-un cerc strâmt, cu aceiași oameni care se mută de pe un scaun pe altul.

Varianta tehnocrată: frumoasă pe hârtie, fragilă în Parlament

În orice criză politică românească apare, inevitabil, visul premierului tehnocrat.

Când partidele nu se mai suportă, apare speranța unui om cu aer de tabel Excel, venit din zona economică, financiară, europeană sau administrativă, care să calmeze piețele și să vorbească civilizat cu Bruxellesul.

Au fost vehiculate nume precum Anca Dragu, Șerban Matei, Radu Burnete și Dragoș Pîslaru. Ciprian Ciucu a respins însă scenariul tehnocrat și a spus că a discutat personal cu Dragoș Pîslaru, care nu ar lua în calcul o asemenea numire.

Tehnocratul are un avantaj clar: nu vine direct din războiul de partid.

Poate fi prezentat ca soluție pentru PNRR, deficit, fonduri europene, stabilitate și credibilitate externă.

Dar are și o slăbiciune fatală: nu are armată parlamentară.

Iar un premier fără partid ajunge repede să fie sac de box pentru toate partidele care l-au votat doar ca să câștige timp.

Anca Dragu, Șerban Matei, Radu Burnete, Dragoș Pîslaru: lista de avarie

Anca Dragu are profil economic și european, experiență guvernamentală și imagine de tehnocrat serios. Ar putea fi propusă într-o formulă de armistițiu. Dar ar avea nevoie de susținere politică, iar susținerea politică se evaporă repede când apar măsuri nepopulare.

Șerban Matei apare ca nume de stabilitate financiară, mai aproape de zona tehnică decât de ringul politic. Ar putea liniști anumite cercuri economice, dar nu este clar ce majoritate ar putea construi în jurul lui.

Radu Burnete vine din zona mediului de afaceri și ar putea fi prezentat ca variantă business-friendly, cu reflexe de economie reală. Problema este că economia reală intră greu în Parlamentul real, unde fiecare vot are condiții, ministere, garanții și preț.

Dragoș Pîslaru are profil reformist, european, legat de fonduri, PNRR și politici publice moderne. Dar dacă el nu vrea, numele rămâne mai degrabă dorință de presă decât opțiune politică reală.

Varianta BNR sau instituție europeană: premierul sedativ

Mai există și varianta clasică: un om de la BNR sau dintr-o instituție europeană.

Este soluția sedativă pentru piețe, Comisie Europeană și investitori.

Un premier de acest tip ar putea spune fraze corecte despre deficit, reforme, stabilitate și calendar european.

Dar și aici apare aceeași problemă:

fără voturi, premierul sedativ devine rapid premierul sedat politic. Poate calma cursul pentru o săptămână, dar nu poate trece reforme dacă partidele îl folosesc doar ca paravan.

Kelemen Hunor: adultul din cameră, dar nu șeful ușii

Kelemen Hunor nu este împins agresiv ca premier, dar în orice criză serioasă numele lui plutește în aer. Are experiență, calm, disciplină, reflex de negociere și acceptabilitate în multe zone.

Este, de multe ori, adultul din cameră.

Totuși, UDMR poate stabiliza, nu poate impune singur o soluție. Kelemen ar putea fi o variantă elegantă de echilibru, dar greu de vândut ca șef al unei majorități în care partidele mari încă se măsoară din priviri.

Varianta suveranistă: Călin Georgescu, recuzită electorală

AUR insistă simbolic cu Călin Georgescu, iar George Simion folosește numele lui ca instrument de presiune și mobilizare.

Dar, politic, această variantă este aproape imposibilă în arhitectura anunțată de Nicușor Dan:

guvern pro-occidental, fără participare suveranistă. Președintele a exclus repetat o formulă care să ducă AUR la guvernare, iar după moțiune a reluat ideea unui executiv stabil, pro-occidental.

Așadar, Georgescu nu este o variantă de premier realistă. Este recuzită de campanie, combustibil pentru electorat și pretext pentru victimizare.

Ce spun cei care își dau cu părerea

Pe margine există și o categorie specială: vocile „cu greutate” care nu fac guverne, dar explică de ce unele variante nu se pot face.

Aici intră foști miniștri, foști judecători constituționali, profesori de drept, analiști, consultanți și personaje publice care adaugă decor juridic și politic dezbaterii.

Unii, precum Tudorel Toader, au intervenit pe tema posibilității ca Bolojan să fie desemnat din nou premier după ce Parlamentul i-a retras încrederea.

Astfel de poziții nu produc direct un prim-ministru, dar pot fi folosite politic pentru a bloca sau delegitima anumite variante. Sunt muniție de platou, nu neapărat soluții de guvernare.

Premierul va fi ales de matematică, nu de frumusețea CV-ului

Galeria este bogată: Bolojan, Predoiu, Abrudean, Grindeanu, Ciolacu, Dragu, Matei, Burnete, Pîslaru, Kelemen, un om de la BNR, un om de la Bruxelles, plus câțiva salvatori de televizor.

Orice profil politic mai răsărit are acum bastonul de mareșal în raniță.

Dar premierul nu va fi ales după cât de bine sună numele la televizor. Va fi ales după voturi.

Bolojan păstrează linia reformistă, dar riscă o nouă moțiune.

Predoiu sau Abrudean pot repara puntea PNL-PSD, dar cu prețul unei concesii politice mari.

Grindeanu ar mulțumi PSD, dar ar fi greu de vândut ca soluție de echilibru după votul comun cu AUR.

Un tehnocrat ar arăta frumos în comunicatul de presă, dar ar depinde complet de partide.

Kelemen ar aduce calm, dar nu majoritate.

Georgescu e spectacol, nu guvernare.

Adevărul este simplu:

România nu caută doar un premier. Caută o majoritate care să nu cadă la prima rafală. Iar asta, în actualul Parlament, este mult mai greu decât să găsești un nume potrivit pentru Palatul Victoria.

Bonus! Varianta Tánczos Barna: premierul de echilibru pe care nu-l vede nimeni până nu devine util

În galeria variantelor discutate, Tánczos Barna merită luat mult mai în serios decât pare la prima vedere.

Nu vine cu aura de mare salvator național, nu produce febră în studiouri, nu are profil de tribun și nu pare omul care intră în Palatul Victoria trântind ușa cu programul de guvernare sub braț.

Tocmai de aceea ar putea fi o soluție interesantă.

Are experiență guvernamentală, știe administrație, buget, agricultură, mediu, infrastructură de politici publice, negociază rece și vine dintr-un partid care, de obicei, înțelege mai bine decât altele valoarea stabilității.

UDMR nu poate impune singur premierul, dar poate furniza un om acceptabil pentru mai multe tabere tocmai fiindcă nu amenință direct nici PSD, nici PNL, nici Cotroceniul.

Tánczos Barna ar putea fi varianta de armistițiu: suficient de politic încât să nu fie tehnocrat decorativ, suficient de calm încât să nu pară premier de război, suficient de administrativ încât să poată ține în mână PNRR, buget, agricultură, fonduri și calendar european.

Dezavantajul este evident:

ar trebui ca partidele mari să accepte, măcar temporar, că niciunul nu primește trofeul principal.

Dar exact aici ar putea sta utilitatea lui.

Într-o criză în care fiecare partid suspectează că celălalt vrea să pună mâna pe Guvern, un premier UDMR ar putea funcționa ca soluție de echilibru:

nu mareșalul din ranița fiecărui personaj ambițios, ci omul care ține harta deschisă cât timp ceilalți se ceartă pe busolă.
sursa: puterea