Europa de Nord își strânge rândurile pe mare. Marea Britanie și alte nouă state europene au convenit să creeze o forță maritimă multinațională în cadrul Joint Expeditionary Force, cunoscută pe scurt drept JEF, cu scopul de a descuraja amenințările rusești în Atlanticul de Nord, Marea Baltică și zona arctică.
- Ce este, de fapt, JEF
- De ce marea a devenit front strategic
- Pentru statele baltice și nordice, marea nu este decor de vacanță, ci linie de supraviețuire.
- De ce contează absența SUA
- Tensiunile recente dintre Londra și Washington, mai ales pe fondul crizei din Orientul Mijlociu, au accelerat această maturizare.
- O forță mai rapidă
- Marea Britanie are aici un interes direct.
- Semnalul transmis Moscovei
Anunțul a fost făcut de șeful Marinei Regale Britanice, Sir Gwyn Jenkins, care a transmis mesajul fără menajamente: chiar dacă Orientul Mijlociu fierbe, Rusia rămâne cea mai gravă amenințare la adresa securității europene.
Ce este, de fapt, JEF
Joint Expeditionary Force nu este o invenție de azi-dimineață.
A fost creată în 2014, sub conducerea Marii Britanii, după anexarea Crimeei de către Rusia, tocmai pentru ca statele din nordul Europei să poată reacționa mai rapid la crize militare, hibride sau de securitate regională.
Din grup fac parte Regatul Unit, Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Estonia, Letonia și Lituania.
Noua componentă navală ar urma să transforme această cooperare într-un instrument mai vizibil, mai rapid și mai folositor în caz de presiune rusească pe mare.
Nu vorbim despre o alianță separată de NATO, ci despre un mecanism mai suplu, capabil să se miște mai repede decât o structură uriașă în care fiecare decizie trebuie împinsă prin multe capitale, multe comitete și multă diplomație cu nasturi aurii.
De ce marea a devenit front strategic
Rusia nu amenință doar prin tancuri, rachete și propagandă.
În ultimii ani, dimensiunea maritimă a devenit tot mai importantă.
Submarinele rusești, navele de cercetare suspecte, flota „din umbră” folosită pentru exporturi energetice și interesul Moscovei pentru cabluri submarine, conducte și infrastructură critică au transformat mările nordice într-un spațiu vulnerabil.
Pentru statele baltice și nordice, marea nu este decor de vacanță, ci linie de supraviețuire.
Cablurile de date, rutele comerciale, conexiunile energetice și transporturile militare depind de controlul acestor ape.
Dacă Rusia reușește să producă haos acolo, poate lovi Europa fără să treacă neapărat o graniță terestră.
De ce contează absența SUA
Un detaliu important este că noua forță nu include Statele Unite.
Nu pentru că NATO ar fi abandonată, ci pentru că europenii încep, în sfârșit, să înțeleagă o lecție simplă:
nu poți sta mereu cu mâna întinsă spre Washington și cu bugetul de apărare pus la dietă.
Tensiunile recente dintre Londra și Washington, mai ales pe fondul crizei din Orientul Mijlociu, au accelerat această maturizare.
Dacă SUA sunt prinse în Golful Persic, Pacific sau într-un alt incendiu planetar, Europa trebuie să poată apăra măcar propria curte maritimă.
Iar nordul Europei este exact genul de curte în care Moscova intră uneori cu bocancii plini de noroi și de sânge.
O forță mai rapidă
Formula „complementară NATO” trebuie înțeleasă corect.
JEF nu dublează Alianța Nord-Atlantică și nici nu o concurează.
Rolul ei este să ofere reacție rapidă, interoperabilitate, exerciții comune, planificare comună și prezență navală credibilă într-o zonă în care Rusia testează permanent limitele.
Marea Britanie are aici un interes direct.
Pentru Londra, nordul Atlanticului este „graniță maritimă deschisă”. Iar după Brexit, o inițiativă de acest tip îi permite să revină în centrul arhitecturii de securitate europene, nu prin discursuri, ci prin nave, drone maritime, comandamente și exerciții comune.
Semnalul transmis Moscovei
Mesajul către Rusia este simplu: nordul Europei nu mai stă risipit în zece agende navale diferite.
Balticele, nordicii, olandezii și britanicii încearcă să transforme vulnerabilitatea comună într-o forță comună.
Nu este o declarație de război. Este un anunț de trezire.
Europa a înțeles, cam târziu, dar a înțeles, că pacea nu se apără cu comunicate solemne și poze de familie la summituri.
Pacea se apără și cu nave în larg, cu radare mereu active, cu submarine rusești urmărite pas cu pas, cu infrastructura submarină protejată și cu o prezență militară atât de puternică încât Kremlinul să priceapă din timp că joaca de-a intimidarea nu are niciun sens.
sursa: puterea