Asociația „Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor” se revoltă după atacurile tuturor celor asupra oamenilor din justiție. Criticați că au pensii prea mari sau că beneficiază de chirii la prețuri mici, magistrații sunt ținta unor atacuri dure, în ultimele zile. Scopul și reducerea pensiilor speciale, care se pare că trebuie și o revoltă societate.
Procurorii deschid Cutia Pandorei și se plâng de legislație aberantă, de lipsă angajaților calificați în poliție, dar și de orele suplimentare pe care le face fără plată. „Dincolo de percepții, judecăți grăbite și polemici televizate, sistemul judiciar trăiește într-o realitate mai puțin spectaculoasă: aceea a lipsurilor, a presiunii zilnice și a unui echilibru precar între vocație și epuizare. luptă cu timpul, cu volumul și cu sistemul însuși, din păcate impredictibilă, conținând zeci de mii de acte normative în vigoare, modificate des, fără studii de impact sau coerență sistemică; nenumărate legi care intra în vigoare peste noapte, fără claritate în aplicare (ex: legea privind protecția datelor victimelor , chiar dacă necesar, nu conține soluții pentru nenumăratele situații din practică în plină dinamică – astfel de dosare au fost trimise înapoi la parchet pentru anonimizare și copiere, fiecare instanță sau parchet căutând soluția cea mai bună). E la ordinea zilei ca pe grupurile de magistrați să se întrebe – la voi cum se face? O legislație bună nu ar lăsa loc la astfel de întrebări. Legile nu sunt adaptate și upgradate la realitățile prezentului (ex – infracțiunile informatice). Codul de procedură penală este efectiv decimat, în prezent instituția camerei preliminarii, introdusă pentru a urgenta judecată cauzelor, nu-și mai găsește rațiunea înființării și duce la tergiversarea acestora.
Procedurile sunt lungi, greoaie, redundante și greu de aplicat, unele sunt reluate de mai multe ori pe aceleași cauze și orice abatere ce nu are nicio influență reală asupra fondului cauzei, poate atrage o nulitate ce resetează tot traseul dosarului. Multe dintre dosarele complexe, cu mulți inculpați presupun mii de hârtii în sute de volum, făcute într-o anumită, toate acestea suscită discuția ce primesc interpretări diferite, acesta pe fondul faptului ca standardul probator a crescut nejustificat în, fără modificări legislative, timp multe. Problema legislativă presupune o discuție extrem de amplă.
Soluții procedurale ar fi : – simplificarea Codului de procedură penală; – introducerea unor formulare clare, standardizate, verificate instituțional, care să elimine redundanțele; 2. Deși, în viața de zi cu zi, timpul este inamicul numărul 1 al tuturor, în justiție și pe locul 2, pentru că aproape să găsim timp peste program, sâmbete și duminici, sărbători legale pentru a face ce nu se poate în timpul programului. Acestea nu sunt cuantificate nicăieri și, bineînțeles, neplătite și nici recompensate cu timp liber dezvoltat. La toate parchetele și instanțele există un program al serviciilor, prin rotație, toți magistrații sunt de serviciu, de obicei, câte o săptămână. Aceasta înseamnă că, în perioada de stabilitate, dacă sună telefonul, la orice oră din zi sau din noapte, trebuie să mergi la serviciu sau la fața locului săvârșirii unei infracțiuni (știm și alții o fac, dar nu asta și discuția). Nu există sporuri salariale pentru acest lucru. La parchetele sau instanțele mici, se face de serviciu extrem de des, astfel încât nu se poate părăsi localitatea mai mult de o săptămână. Speța nouă, survenită în timpul serviciului, de obicei, speță dificilă și de impact, trebuie rezolvată rapid, iar făptuitorul trebuie să se transforme în inculpat propus să aresteze preventiv în 24 de ore, timp în care un apel telefonic trebuie să creeze un dosar cu toate probele utile pentru ca persoana să fie scoasă din societate și plasată într-o măsură preventivă. Perioada reținerii de 24 de ore este dintre cei mai mici din Europa (avem Franța, Germania, Italia – 48 de ore, Spania- 72 de ore). 3. Lucrătorii de poliție sunt esențiali în procesul penal — fără o relație funcțională, activitate este paralizată; la parchetele de lângă judecătorii, cu unele excepții pentru anumite infracțiuni, procurorii supraveghează urmărirea penală în dosare, de obicei dosare de ordine miilor (avem o tradiție în a face plângeri și petiții). 231/289/20.12.2024 al MAI și PG sa stabilit o obligație pentru procuratori pentru formarea profesională a polițiștilor), lucru care se făcea oricum și înainte, de facto, însă pe lângă îndrumări, formare profesională, mai sunt și multe alte chestiuni de rezolvat, pentru ca, din păcate, fiecare dosar sau lucrare presupune o cantitate impresionantă de documente de redactat. Acesta este cel care trebuie să semneze orice hârtie ce pleacă din poliție către parchet, ceea ce ce atrage întârzieri și nici nu este justificat în a vedea că ancheta urmărită strict polițistul și procurarul de caz. De foarte mulți ani, am solicitat poliție judiciară în subordinea Ministerului Public, lucru care ar dinamiza și securiza anchetele enorm.În parchetele superioare, multe dosare se lucrează la ceea ce penală proprie (la structura, absolut toate dosarele) ce presupune că procurorul este cel care face absolut tot. Avem extrem de puține cazuri în Europa în care procurorul efectuează urmărirea penală, în fapt în toate întâlnirile cu omologii din afara țării, aceștia ascultă mirați cantitatea impresionată de lucruri care îi incumbă procurorului. E drept că acesta mai poate delega unele atribuții, însă procedura e greoaie, presupune hârtii înregistrate în două instituții, ștampile , numere de înregistrare, oameni care să ducă hârtiile prin toate departamentele posibile. Multe inconveniente sunt depășite prin munca supradimensionată a procurorilor și polițiștilor cu experiență. 4. Delegări, detașări și transferuri – pentru acestea trebuie să stabilească niște criterii transparente și concrete, pentru că stabilitatea atrage eficiența. Lipsa continuității afectează grav durata și calitatea procesului penal. 5 .Informatizarea sistemului este încă insuficientă și inegală, comunicarea între instituții este lentă și ineficientă, procesele sunt încă dependente de hârtie, proceduri depășite și consumatoare de timp. 6. Dotările tehnice sunt insuficiente și neperformante. În prezent, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, cel puțin a unora, sa rafinat foarte mult și este realizată cu instrumente, care ar trebui să se găsească și la îndemâna anchetatorilor. Absența specializărilor practice duce la soluții neuniforme și întârzieri. De asemenea, este nevoia unui plan coerent de perfecționare, adaptat la evoluția infracțională. 7. Volum de muncă disproporționat față de alte state UE – există nenumărate studii comparative în acest sens. Magistratul european dispune de mai multe persoane pe care le coordonează și care ajută, în timp ce magistratul român lucrează, de regulă, doar cu sprijinul unui singur grefier care este obligat să muncească suplimentar. Nu există o normare a muncii, care ar fi și extrem de greu de realizare în condițiile structurii actuale a sistemului. Volumul de muncă se datorează și schemelor de personal rămase neschimbate din anii 2000. De asemenea, în prezent nu există nicio deschidere din partea celorlalte două puteri ale statului pentru a se discuta restructurarea sau desființarea instanțelor și micilor care preiau foarte puțini oameni și sunt de multe ori nefuncționale și neadaptate dinamicii. Este de aici și situația personală asimilată magistraților care se bucură de toate privilegiile statutului, fără răspunderea cauzei, personal care activează în instituții care nu sunt strict legate de activitatea judiciară, posturii care ar putea fi transformate în posturi de asistență judiciară pentru judecători și procurori.Lipsa de personal se traduce prin volumul de muncă dublu sau triplu în anumite instanțe sau parchete și are efect direct asupra duratei proceselor și calității actului de justiție. 8. Cercetarea faptelor penale săvârșite de magistrați – revenirea la un sistem care și-a dovedit eficiența. În prezent, este dificil ca faptele penale săvârșite de magistrați să fie cercetate efectiv, lipsesc mecanisme clare și independente de investigare, ceea ce duce la o percepție de intangibilitate, care afectează credibilitatea întregului sistem. Selectarea unor procurori cu experiență și care și-au dovedit profesionalismul pentru aceste structuri. 9. Numirile în marile funcții de conducere ale parchetelor să fie avizate conform CSM și bazate pe criterii meritorii și bine formulate, în urma unei selecții riguroase. 10. Accesul în magistratura să se facă păstrând un standard ridicat care să includă și o evaluare psihologică concretă, repetată pe mecanismul exercițiului funcției de prevenire a burnouului”, transmit magistrații.
sursă: scutul