Visăm fregate, dar patrulăm în bărci cu vâsle: România este, deocamdată, marele absent naval de la Marea Neagră. De ce e vital să ne trezim urgent ca forță navală, într-o regiune care fierbe, în timp ce șantierele noastre se joacă de-a productivitatea militară? Să aruncăm o privire, împreună.
Marea Neagră nu e doar o întindere de apă cu plaje și pescăruși. E, în 2025, una dintre cele mai tensionate zone strategice ale planetei. A devenit, fără voia noastră, o tablă de șah în flăcări. Rușii au ocupat Crimeea și o transformă în portavion fix. Ucrainenii lansează drone navale din golfuri obscure, iar turcii controlează strâmtorile și joacă mereu la două capete. Iar România? România e acolo, în colțul hărții, cu un vis frumos și niște corvete de hârtie.
În toate declarațiile oficiale suntem „stâlpul estic al NATO”, dar dacă războiul s-ar muta pe mare, am avea serioase probleme să ne apărăm chiar și propriile platforme de extracție din largul Constanței. Nu mai vorbim de capacitatea de a proiecta forță sau de a susține aliați în operațiuni navale. Și totuși, din 2016 tot promitem marea cu sarea: corvete multifuncționale, modernizări de fregate, baze logistice. Rezultatul? Timp pierdut, contracte amânate, scandaluri politico-economice și o flotă cu echipamente de muzeu.
Corvetele de la Naval Group: cel mai lung banc cu marinari
Un simbol al impotenței strategice din ultimii ani e povestea celor patru corvete care ar fi trebuit construite de compania franceză Naval Group la Șantierul Naval Constanța. Licitația a fost câștigată în 2019. Suntem în 2025 și nu există nici măcar o bucată de cocă tăiată. Franța și România s-au certat, ministerele s-au sucit, iar între timp Ucraina a reușit să inoveze de zece ori mai repede, construind cu mâinile goale drone marine care au reușit să lovească vase de război rusești în largul Sevastopolului.
sursa: puterea