Acuzațiile de hărțuire sexuală aduse sociologilor Marius Pieleanu și Alfred Bulai sunt mai mult decât niște incidente izolate; ele reprezintă simptomul unui sistem corupt și putred până în măduva oaselor. Peisajul academic din România, deja afectat de legături dubioase cu politicul, se vede acum prins într-o criză morală gravă.
Fabricantul de sondaje convenabile
Marius Pieleanu, cunoscut ca „sociologul de casă” al PSD și o figură constantă la Antena 3, este acuzat de Carmen Dumitrescu, o jurnalistă cu un trecut academic la SNSPA, de comportamente de prădător sexual.
Dumitrescu descrie o atmosferă toxică, unde studentele erau avertizate despre „atențiile” nedorite ale profesorilor. Ea povestește despre „autoprotecția” pe care studentele trebuiau să și-o asume, adesea adoptând o ținută „neatrăgătoare” pentru a evita avansurile sexuale. Chiar mai grav, se vorbește despre abuzuri care ar fi inclus chiar violuri, dar care nu erau raportate din cauza fricii de stigmatizare și presiunii sociale.
Legături politice și beneficii economice
Pieleanu controlează și firme de sondaje de opinie, precum Grupul de Studii Socio-Comportamentale Avangarde și The Center, care au beneficiat de contracte generoase din partea instituțiilor controlate de PSD. Ceea ce este ironic în toată povestea este că Pieleanu însuși, un critic al administrației și al „statului eșuat”, a reușit să prospere într-un sistem pe care îl denunță cu voce tare.
Protecție, avantaje și sondaje aberante
Legăturile politice sunt adânci și complexe. Firmele lui Pieleanu au înflorit sub umbrela PSD, iar soția sa a fost plasată strategic la Curtea de Conturi în timpul regimului Dragnea. Nu este o coincidență că același partid a avut în sânul său și alte personaje dubioase, precum Alin Teodorescu de la IMAS și Vasile Dîncu de la Metro Media Transilvania & IRES, alți sociologi cu conexiuni politice solide. Așa cum remarcă politologul Cristian Pîrvulescu, sondajele au ajuns să reflecte mai mult obsesiile sociologilor decât realitatea.
Cultul tăcerii la SNSPA…
Această situație ridică întrebări serioase despre etica și moralitatea în mediul academic românesc, dar și despre complicitatea tăcută a instituțiilor. Conducerea SNSPA, unde Pieleanu și Bulai predau, a fost acuzată de complicitate prin inacțiune, ignorând mărturiile și acuzațiile aduse împotriva celor doi. Lipsa de reacție a universității sugerează o cultură a nepăsării și protecționismului, unde prădătorii sunt protejați în detrimentul victimelor.
Hai să vedem dacă se naște un #MeToo
În concluzie, scandalul Pieleanu și Bulai nu este doar o poveste despre doi profesori abuzivi. Este un simbol al putregaiului moral care domină anumite părți ale societății românești, de la politică până la educație. Pentru a face curățenie, e nevoie de mai mult decât denunțuri și anchete; este necesară o reformă profundă care să elimine legăturile toxice dintre politic și academic, și să protejeze studenții de prădătorii deghizați în profesori.
sursa: puterea