Rețele de spionaj ale Rusiei s-au infiltrat în economia și politica românească de mult timp. Începând din 1990 și pînă azi, tactica rușilor a fost să își creeze un cap de pod în România prin așa-numite ”firme private”. De fapt, ele erau conduse de oligarhi dubioși, aflați însă la cheremul Kremlinului, coordonați de serviciile secrete de la Moscova. Aceste rețele funcționează și azi.
Într-un interviu video acordat în exclusivitate pentru publicația Puterea, analistul economic Valentin Ionescu, fost ministru al privatizării între 1996-1998, dezvăluie care au fost manevrele rușilor care au profitat de anii tulburi ai privatizărilor pe nimic a multor întreprinderi din România. Firme rusești ca Lukoil au pătruns pe piața românească fiind favorizate de agenți de influență de la conducerea statului român.
Unul dintre argumentele false ale acestor decidenți din politică și din serviciile de informații românești a fost acela că a trebuit să le dăm ceva la schimb rușilor ca aceștia să fie de acord cu intrarea noastră în NATO și în Uniunea Europeană. Valentin Ionescu dezminte această legendă. Fostul ministru spune că ea a fost creată de agenții de influență ai Rusiei. Valentin Ionescu precizează că unul din obiectivele rușilor care au cumpărat pe nimic fabrici și uzine de la noi a fost acela de a distruge sectoare strategice din economie, precum siderurgia și metalurgia neferoasă.
Bogdan Rădulescu: Dorim să înțelegem exact ceea ce au urmărit rușii odată pătrunși pe piața românească. Ce obiective strategice urmăresc ei prin infiltrarea de așa-zise ”firme private” în economia țării?
Valentin Ionescu: Rusia avea aici o influență destul de puternică în plan politic, atât din vremea comunistă, dar mai cu seamă după 1989. După înlăturarea lui Ceaușescu au recăpătat o influență mult mai mare.
Rușii au pornit de la ideea că Europa Centrală și de Est constituie centura lor de siguranță. Ei nu și-au schimbat această doctrină din 1945. După cum se vede, nu și-au schimbat-o nici în prezent, dovadă ce se întâmplă de doi ani în Ucraina.
Rușii controlează sectoare economice cheie din România
Aici, în România, rușii au mers pe utilizarea unor instrumente de sprijin ca această influență a lor să se întărească și să aibă un suport. Prin urmare, urmăreau să controleze în România anumite sectoare economice cheie. Și aici nu mă refer doar relațiile politice, ci și la cele economice, în principal în sectorul energetic și în sectorul metalurgic.
Întotdeauna rușii au urmărit sectorul energetic și cel metalurgic. Îi interesează tot ceea ce ține de materii prime, de sectorul geologic, de resurse minerale. Acestea au fost întotdeauna punctele lor de interes.
Bogdan Rădulescu: În ce constă strategia lor de inflitrare în spațiul politic și economic românesc?
Valentin Ionescu: Pe de o parte, pe ruși îi interesa să controleze de fapt niște resurse primare pentru economia unei țări și, în felul acesta, să dobândească în țara respectivă o forță mult mai mare și în plan politic. Pe de altă parte, orice relație economică pe care Rusia o are merge pe ideea că trebuie să conducă la o mai mare influență politică în țara țintă.
Tranzacțiile economice pe care rușii le fac sunt însoțite întotdeauna de un interes politic. Niciodată nu sunt separate, așa cum vedem de pildă că se întâmplă de regulă tranzacțiile într-o țară occidentală. La vremea aceea, în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu, s-a considerat că este nevoie de a relansa niște relații economice cu Rusia.
Bogdan Rădulescu: Era o altă epocă. La sfâșitul anilor ’90, Occidentul mai spera că Federația Rusă va deveni democratică, iar Putin nu acaparase încă toate pârghiile puterii la Kremlin…
Valentin Ionescu: Da. Așa că s-a considerat că n-ar fi rău ca România să privatizeze compania națională de stat Petrotel cu firma rusească Lukoil, aducându-se argumentul că Lukoil este de fapt înființată la Londra și că o parte din acest capital ar putea să fie deținut în viitor de americani. Acestea erau niște argumente false.
În momentul în care a intervenit această privatizare, ea a fost însoțită și de o solicitarea a părții ruse ca firma Petrotel să fie exceptată de la plata datoriilor către stat pe o perioadă de 25 de ani. S-a dat și o ordonanță de guvern în acest sens. Era o solicitare pe care și alți investitori străini o auvuseseră în România. Dar statul român nu le-a acordat-o lor, ci doar companiei Lukoil.
Până la apariția unei legi în acest domeniu, acesta a fost primul caz în care un alt străin a beneficiat de un ajutor de stat românesc. Mai precis: s-a amânat plata datoriilor pe care le avea Petrotel la bugetul de stat pe o perioadă de 25 de ani. Au netezit drumul firmei rusești, astfel încât privatizarea Petrotel de către Lukoil să nu fie împiedicată de această datorie.
Privatizarea Petrotel de către Lukoil – punct de sprijin pentru spionajul rusesc
În momentul în care, Lukoil trebuia să preia rafinaria, la vremea respectivă eu am fost supus unei presiuni teribile. Eu am spus că refuz să semnez și ordonanța cu privirea la ajutorul de stat și că mă opun acestei privatizări. Am spus deschis că eu consider că privatizarea cu rușii confer[ acestora un punct de sprijin pentru rețele lor de spionaj din România și pentru agenții lor de influență inflitrați în economia și în politica țării. Ca atare, m-am opus.
A insistat foarte mult domnul președinte Emil Constantinescu. Dar ideea apaținea de fapt altora. Am impresia că influența cea mai mare au avut-o asupra președintelui unii consilieri ai dânsului. Aici mă refer la consilierul pe probleme de securitate națională , Dorin Marian, și la Cătălin Harnagea, la vremea aceea șeful Serviciului de Informații Externe. Domnul Harnagea însuși a încercat să mă convingă de ce este utilă această privatizare cu rușii.
Un șef al SIE – avocatul intereselor rusești în România
Eu am avut chiar o discuție privată cu domnul Harnagea – desigur, dânsul poate să nege, pentru că eu nu pot proba – în care mi-a explicat că este necesar[ această privatizare și că, dacă rușii vin aici să facă această privatizare, asta nu pune niciun fel de probleme de siguranță națională. Mi-a spus că, dacă îi lăsăm să privatizeze Petrotel, în felul acesta și ei vor fi mai deschiși față de noi și mai binevoitori față de investițiile noastre în Rusia.
Pentru mine o astfel de explicație era pur și simplu o copilărie. Noi nici nu aveam resurse să facem asemenea investiții, nici măcar în țări occidentale, darămite în Rusia. Așa că am rămas ferm pe aceeași poziție. Până la urmă, ordinul de privatizare a fost dat peste capul meu, direct de la Fondul Proprietății de Stat și, astfel, s-a perfectat vânzarea companiei naționale Petrotel către Lukoil. La puțin timp după, eu am am părăsit schema guvernamentală. Am părăsit-o exact din cauza asta.
Bogdan Rădulescu: Știu că, începând cu 2000, a fost pornită o sarabandă de vânzări de entități industriale de pe vremea comunismului către firme rusești controlate de Kremlin. Ce ne puteți spune despre acest subiect?
Valentin Ionescu: După anul 2000, au fost mai multe privatizări făcute cu așa zise ”firme” rusești din sectoarele siderurgie și metalurgie neferoasă, în condițiile în care ambele sectoare în România aveau mari probleme financiare. Majoritatea fabricilor astfel privatizate au intrat în faliment și, ulterior, au fost distruse. Cu excepția ALRO Slatina.
Fabrici din industria de apărare a țării distruse de oligarhii ruși
Unele fabrici care au fost cumpărate pe nimic și distruse erau angrenate în industria de apărare a țării. Prin urmare, România avea un interes strategic în menținerea lor, așa cum a fost cazul Combinatului de Oțeluri Speciale din Târgoviște. Aici există probabil două motivații greu de probat, adică răspunsul nu îl poate da decât Serviciul Român de Informații.
Fie aceste privatizări au fost făcute pentru a facilita rușilor pătrunderea în România, pentru a-i ajuta să își menține o influență la noi în plan politic și economic, fie ele au fost o monedă de schimb ca rușii să nu se opună aderării noastre la NATO și la Uniunea Europeană. Ambele variante sunt valabile, dar eu nu am cum să le probez.
Bogdan Rădulescu: Se vehicula la un moment dat povestea potrivit căreia, ca să ”încuviințeze” aderarea noastră la NATO, rușii îndrăzniseră chiar să ceară să le oferim anumite procente din economia românească
Valentin Ionescu: Nu cred că se poate discuta de procente cu privire la cât să dețină rușii într-o industrie sau alta. Obiectivul lor era să aibă niște pârghii în niște ramuri economice strategice pe care ulterior să le folosească în funcție de interesul lor. Iar interesul lor, după părerea mea, se împarte în două obiective majore.
Rușii dorea să fie la butoanele economiei ca să ne destabilizeze când vor ei
Unul ține de conservarea unei influențe politice în acest spațiu Central și Est European, dat fiind faptul că rușii, cum am precizat, consideră centura lor de siguranță această zonă, în care este inclusă și România, o zonă în care ei să se poată juca, să poată provoca o destabilizare când doresc ei, să poată să împiedice dezvoltarea acestei țări și acestui stat, astfel încât să nu devină o amenințare pentru ei.
Al doilea obiectiv al rușilor a fost mai degrabă economic, în sensul că acele sectoare economice care îi puteau concura pe ei trebuia să fie distruse. Dacă observați industria siderurgică, în linii mari veți vedea că ea a fost distrusă.
Pe de altă parte, acolo unde ei aveau interes, pentru că la ei acasă nu aveau capacități industriale suficiente de prelucrare, acolo nu s-a întâmplat același lucru. Au păstrat componenetele industriale care le erau de folos. Și de aceea au lăsat în picioare ALRO Slatina.
Bogdan Rădulescu: Care este morala acestei povești despre cum și-au făcut rușii de cap în economia și politica din România?
România este un stat slab. Este un stat construit, din 1990 încoace, pe același model de extragere de rente, în care și politicienii, și oameni din serviciile de informații, dar și factorii de decizie din economie nu urmăresc altceva decât să extragă o rentă, adică un venit necuvenit, nemuncit. Din această cauză, statul ăsta nu poate să progreseze. De fapt, aceasta este și problema principală a statului român. De aici pornesc toate relele.
Relele în țara asta nu pornesc doar de la faptul că ai doar o influență a Rusiei aici. Trebuie să spunem care este cauza pentru care ai o influență rusească aici. Cauza o reprezintă acest model de stat corupt, bazat doar pe extragere de rentă. De aici apar toate problemele noastre. Nu în mod întâmplător, vezi împinși în față oameni incompetenți, oameni care nu înțeleg deciziile pe care le iau, care nu știu ce să facă cu resursele care le sunt puse la dispoziție de către cei care știu ce să facă cu aceste resurse.
Eu nu vreau să blamez toți oamenii din serviciile de informații sau toți politicienii. Am întâlnit și în serviciile de informații oameni dedicați, oameni foarte inteligenți, remarcabili. Alții nu sunt. Și în lumea politică am întâlnit oameni de caracter, oameni foarte inteligenți. Dar, din păcate, numărul lor este limitat.