În Orientul Mijlociu bate un vânt moderat de primăvară. După ce Arabia Saudită şi Iranul s-au înţeles în urma medierii Chinei, şi Emiratele Arabe Unite au numit un ambasador. Se aşteaptă ca la summit-ul Ligii Arabe din 19 mai să fie invitat şi Bashar al-Assad.
De la revoltele arabe, în regiune are loc un război concentrat şi de uzură pentru putere. În punctul la care s-a ajuns nu s-a putut obţine niciun rezultat nici în Siria, nici în Yemen şi nici în Libia. Pe teren există doar un statu quo aparent. De o perioadă de timp, cei mai importanţi actori ai acestui război pentru putere, Iranul şi Arabia Saudită, înregistrează pierderi serioase de reputaţie. Oricum Arabia Saudită era suspectă în privinţa drepturilor omului; cruzimea cu care a fost asasinat Jamal Khashoggi a adus prejudicii reputaţiei internaţionale a saudiţilor. Paralel cu această situaţie, sprijinul militar pe care statele europene şi SUA îl acordau Arabiei Saudite a devenit mai dificil după ce Biden a devenit preşedinte. Au fost create condiţiile favorabile pentru aprofundarea relaţiilor Arabiei Saudite cu China şi Rusia, care în condiţiile unui sistem internaţional multipolar încearcă să-şi diversifice aliaţii.
Un climat moderat
Iar statul iranian s-a confruntat cu o pierdere serioasă a legitimităţii după cazul Mahsa Amini. Iranul se lupta deja cu sancţiuni dure, iar la acestea s-a adăugat şi povara financiară a războaielor din regiune, ceea ce a făcut şi mai dificile condiţiile economice. În astfel de condiţii, presiunea asupra conducătorilor se intensifică. La toate acestea se adaugă şi faptul că Iranul participa la proiectul Chinei „Centura şi Drumul” şi a devenit şi membru al Organizaţiei pentru Cooperare de la Shanghai. Din punctul de vedere al ţărilor din regiune, în plan internaţional, aceste evoluţii înseamnă că Iranul „poate fi considerat un interlocutor.”Iar echilibrarea forţei crescânde a Iranului necesită activarea instrumentelor din afara forţei brute. În aceste condiţii, între Iran şi Arabia Saudită s-a creat o bază de dialog. Iar după soluţionarea crizei dintre Qatar şi statele arabe, acest climat moderat s-a extins în regiune. Faliile din Orientul Mijlociu au rădăcini adânci. Deci, chiar dacă nu se aşteaptă soluţionarea tuturor problemelor în scurt timp, acest climat moderat poate relaxa puţin relaţiile regionale, potrivit .cumhuriyet.com.tr
Actorul politic
Realitatea expusă de toate aceste evoluţii din punctul de vedere al relaţiilor globale este mult mai surprinzătoare. Noul Război Rece pe care Biden încearcă să îl construiasă pe dualismul „democraţie şi autocraţie” face ca SUA, care se clatină între retragerea din Orientul Mijlociu şi apărarea prezenţei sale, să piardă putere. În vizita sa în Orientul Mijlociu, Biden nu a putut construi un NATO al Orientului Mijlociu împotriva Chinei, Rusiei şi Iranului. Nu a ţinut nici ideea dezvoltării unei „alternatice democratice” la Centura şi Drumul. În timp ce SUA încercau să temporizeze Rusia în Ucraina, China devenea şi mai puternică în Orientul Mijlociu. De altfel, de o perioadă de timp, China este activă în regiune prin investiţii şi cooperarea militară şi a devenit un actor politic care şi-a asumat rolul de „lider” în Orientul Mijlociu prin acţiunile sale privind „soluţionarea problemelor” şi de „mediator”. În timp ce SUA încearcă să închidă China în Asia-Pacific, Orientul Mijlociu devine un front inevitabil în lupta cu această ţară.
sursa:evz.ro