Dacă te-ai gândit că în această perioadă ai cum să dormi liniștit în tren, fără să-ți fie frică de faptul că s-ar putea să-ți cadă capul pe străinul din stânga ta, te înșeli.

Într-o zi de sâmbătă, în plină pandemie, dis-de-dimineață, am plecat cu trenul din București spre Constanța, alături de o prietenă. Am luat bilete fără să stăm la coadă și am urcat după câteva minute. Nu pot să zic că mă așteptam în adevăratul sens al cuvântului ca în dreapta mea să nu fie nimeni și în față s-o văd doar pe prietena mea, așa că nu am fost dezamăgită. Am avut ca „partener” de drum și un bărbat. Toți pasagerii, cu mască de protecție. Controlorul de tren însă, o femeie, n-avea mască de protecție… Dar a fost de gașcă.

Când ne-am întors din Constanța, am simțit că nu mai vreau niciodată să merg cu trenul. „Adio, CFR”, mi-am repetat în gând aproape trei ore.

Arsă de soare, cu o poftă incredibilă de un pui de somn și ochelarii de soare care-mi cădeau la câteva secunde de pe cap, mi-am spus că o să ajung fresh în București. Dacă m-am înșelat? Desigur.

Seara, am intrat în gară de parcă eram Jessica Jones, prietena în spatele meu și direct la casa de bilete. Am ales o coadă la întâmplare și, la două minute după, mai multe persoane au început să țipe că „durează prea mult”. Ok, asta se întâmpla și înainte. Ce nu se întâmpla și înainte e… distanțarea fizică. Într-adevăr, în gara din Constanța, distanțarea fizică se respectă. Mai mult, erau atunci și vreo patru jandarmi, chiar înainte să ieși spre Linia 1, care se asigurau că toată lumea poartă mască de protecție. 

Revenind la distanțarea fizică din gara din Constanța, la un moment dat, mă trezesc la câțiva milimetri mai încolo, „izbită” de un tânăr. De fapt, nu doar eu, ci și prietena mea. „Scuze, scuze, scuze”, ne-a spus tânărul, în timp ce restul persoanelor de la casele de bilete, în jur de 25, se uitau cu ochii mari la noi. Și-am revenit la respectarea distanței dintre persoane. 

Odată rezolvată problema cu biletele, am mers spre tren. Era ultimul care mergea spre București. Ne-am făcut loc și ne-am urcat în tren, unde am găsit toate locurile ocupate din vagonul nostru, dar pasagerii purtau mască de protecție. La fel și controlorul.

Locurile scrise pe bilete noastre erau în mijlocul vagonului, ocupate de bagajele a două adolescente de aproximativ 15 ani, care abia își așezau șosetele sub scaun și picioarele pe scaun. Le-am întrerupt politicos și ne-am așezat. După ce trenul a pornit și controlorul a terminat de verificat biletele din vagonul nostru, pe ici, pe colo, câte un pasager își dădea subtil masca sub nas. Din când în când, de tot, „ca să mai ia aer”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *