Fostul premier Adrian Năstase ridică o serie de probleme concrete în legătură cu populaţia de urşi din România, în contextul dezbaterilor generate de uciderea ursului Arthur de către un prinţ Austriac. Într-o analiză în 10 puncte, fostul lider PSD arată de ce este nevoie şi de vânătoare pentru gestionarea eficientă a urşilor, îmbinând atât grija faţă de faună cât şi protejarea vieţilor şi bunurilor populaţiei.
“Discutia despre regele urs Arthur si-a mai pierdut din virulenta. Las la o parte regularitatea vânătorii din Mures si aprobările date vânătorului din Lichtenstein. S-au ocupat diversi specialisti din ONG-uri si ziaristi vegan de chestiunea asta.
Rămân insă câteva chestiuni de principiu.
1. Strategia de gestionare a populatiei de ursi depinde de un recensământ al acestora. Stiam ca in 2004 aveam aproximativ 6000 de ursi. In conditiile in care o ursoaica are 2-3 pui iar numărul de ursi „extrasi” a fost cam de 100 anual, este posibil ca populatia de ursi să fi depăsit 10000. In aceeasi perioadă, arealul in care acestia trăiesc a scazut cu aproximativ 20% prin despăduriri. Probabil ca un recensământ serios ne va arăta o crestere a densitătii ursilor. Este relocarea ursilor o solutie? Da, dacă ii relocăm in Austria sau Franta. Altfel densitatea se păstrează. Pericolele pentru unele zone locuite vor creste. Si recent un urs a atacat o fermă, omorând un vitel sub privirile fermierului. Ce va trebui să facă acesta? Să filmeze animalul, să scrie la Directia de mediu si la Garda de mediu, acestea să scrie la minister, ministerul să ia avize de la Alert Green din Austria si de la Comisia europeană pentru a se da o „derogare”. Iar peste câteva săptămâni, să se organizeze vânătoarea. Si mai este un aspect. Cine răspunde pentru pierderile materiale si eventualele victime omenesti? Poate că ar trebui ca si cei care dau sfaturi să-si asume o parte din această povară.
2. Business-ul cu câinii maidanezi s-a cam terminat. Primăriile au inceput să se ocupe mai serios. Totusi, asociatiile celor „patru picioruse” iau bani frumosi, ducând, in continuare, câini in adăposturi iar apoi dandu-le drumul in (apropierea) pădurilor. In felul acesta, fazanii, pui de căprioară, iepurii mai au putine sanse de supravietuire. Ursii nu au insă un dusman natural. Omul este cel care poate „regla” populatia de ursi – distrugând-o total ca in Austria, Franta, Germania, Marea britanie, sau „controlând-o” sub aspectul numărului, sănătătii, impărtirii pe diferite categorii de vârstă…citeste INTEGRAL aici