România a intrat într-o nouă etapă a guvernării: nu mai administrăm doar deficitul, companiile de stat, PNRR-ul și crizele. Administrăm și vremea, subliniază Diana Tache.
România a intrat într-o nouă etapă a guvernării: nu mai administrăm doar deficitul, companiile de stat, PNRR-ul și crizele. Administrăm și vremea, subliniază Diana Tache într-o analiză publicată pe sursazilei.ro, pe care o puteţi citi în rândurile de mai jos.
Ni se explică solemn că “lipsa celor aproximativ 650 MW din nuclear, aproape 10% din consumul național”, va fi compensată pe termen scurt prin producție hidro, pe cărbune, importuri și — aici începe miracolul administrativ — energie eoliană.
Hidro înțeleg. Deși ar fi util să știm și noi câtă apă mai avem în lacurile Hidroelectrica și, dacă o consumăm acum, cu ce intrăm în iarnă. Să nu compensăm criza din august cu alta în ianuarie.
Cărbune înțeleg. Importurile le înțelegem toți chiar bine, că la importuri România are deja experiență instituțională. Dar cum facem noi cu eoliana?
Ce măsură iei, exact, marți dimineață, ca joi să bată vântul mai tare? Suflă Bolojan în turbine? Îi pune Bușoi pe secretarii de stat în linie, de la Constanța până la Tulcea, să dea la foale? Că el știm că nu poate mai nimic. Sau scoatem cimpoaiele de la ansamblurile folclorice și le trecem în Sistemul Energetic Național?
Ori poate se emite o hotărâre de Guvern privind „intensificarea temporară și sustenabilă a curenților de aer în Dobrogea, cu respectarea jaloanelor PNRR”?
La cum funcționează statul român, eu n-aș exclude. Parcă și văd.
Hașgeul hașgeurilor:
Articolul 1 – vântul va bate.
Articolul 2 – în orele de vârf, vântul va bate mai tare.
Articolul 3 – în caz de nerespectare, premierul va constitui un comitet.
Și aici, deja intră în scenă Mihai Jurca. Pentru că România poate să rămână fără megawați, fără apă în Dunăre și eventual fără bani, dar niciodată fără comitet.
Mihai Jurca, cancelarul lui Bolojan, omul mecanismelor de coordonare și al comitetelor, inclusiv în arhitectura SAFE, ar putea primi și problema vântului. Dacă tot coordonăm apărarea, investițiile și proiectele strategice, de ce să lăsăm anticiclonul de capul lui?
Nu bate vântul? Comitet.
Scade Dunărea? Comitet.
Nu funcționează comitetul? Se constituie un grup tehnic pentru identificarea cauzelor care au împiedicat comitetul să producă rafale.
Şi uite așa, în Monitorul Oficial, apare HG-ul publicat – „Vântul României 2035 — reziliență, competitivitate și curenți de aer sustenabili”.
Apoi, haida toți copiii la conferința de presă: „Am avut o discuție extrem de aplicată cu toți actorii relevanți și există consens asupra necesității unei abordări integrate a vântului.”
Guvernul e demis de 100 de zile și nu-l mai ascultă aproape nimeni, statul a început să negocieze direct cu natura.
Detonează stânci, scufundă barje și încearcă să convingă apa să curgă regulamentar spre Cernavodă.
Practic, după ce n-a mai reușit să guverneze pentru oameni, Guvernul Bolojan a trecut la ape și curenți de aer.
În ritmul ăsta, strategia energetică a României va încăpea în curând într-o propoziție:
Dacă nu bate, suflăm. Dacă nu curge, scufundăm ceva. Dacă nu producem, importăm.
Bolojan poate, de luni, să ne explice că „s-au luat măsuri”. Bușoi poate să gâlgâie strategia. Jurca poate să coordoneze comitetul care coordonează strategia.
Doar că există o mare problemă: vântul nu este bugetar. Nu-l poți chema la ședință, restructura sau amenința cu PNRR-ul. Și, mai ales, nu-l impresionează Bolojan când se uită sever la el.
Dacă declarațiile produceau energie, România era deja independentă energetic. Din păcate, produc doar zgomot. Și facturi
sursa: dcnews