Guvernul a scos perimetrele Catalinu și Ungurelașu din categoria exploatărilor condamnate la închidere și a deschis drumul pentru reluarea activității miniere. Este o decizie importantă: grafitul a devenit materie primă strategică pentru baterii, iar Europa depinde masiv de importuri și de capacitățile chinezești de procesare.
- Guvernul a mutat proiectul de la „închidere” la „exploatare”
- Singurul zăcământ românesc important de grafit
- Comisia Europeană a pus Baia de Fier pe lista scurtă
- Europa și-a descoperit târziu dependența
- 15.000 de tone pe an și peste 300 de locuri de muncă
- Nu există un singur „preț al grafitului”
- „Peste 90% puritate” nu este încă destinația finală
- Grafenul nu este un „mineral-minune”
- Mina singură ne-ar lăsa tot la marginea afacerii
- Licitația internațională trebuie urmărită atent
- Primele lucrări sunt promise pentru 2028
- Putem deveni importanți, dar nu prin titluri zoologice
România nu este încă „tigrul grafitului”. Deocamdată, tigrul și-a recuperat dreptul administrativ de a ieși din cușcă.
Guvernul a mutat proiectul de la „închidere” la „exploatare”
Măsura adoptată de Executiv elimină mina Catalinu și cariera Ungurelașu din lista perimetrelor destinate închiderii definitive. Fără această corecție juridică, Societatea Națională a Sării – Salrom nu putea dezvolta coerent un nou proiect de exploatare.
Nu s-a redeschis mina prin simpla hotărâre de guvern.
S-a înlăturat însă un blocaj administrativ absurd: statul încerca să pregătească o investiție strategică europeană într-un perimetru pe care tot statul îl păstra în procedură de închidere.
Singurul zăcământ românesc important de grafit
Exploatarea de la Baia de Fier a început în 1945 și a fost oprită în 1999, după inundațiiși după prăbușirea economică a minerituluiromânesc.
Volumul exact al rezervelor nu este public, fiind protejat de legislația privind resursele minerale.
Știm însă că zăcământul este unic în Româniași suficient de important pentru ca proiectul să fie inclus de Comisia Europeană pe lista investițiilor strategice în materii prime critice.
Comisia Europeană a pus Baia de Fier pe lista scurtă
Proiectul Salrom a fost recunoscut oficial în martie 2025 drept proiect strategic european în baza Regulamentului privind materiile prime critice.
Baia de Fier apare la poziția 43 în decizia Comisiei Europene.
Statutul nu înseamnă că Bruxelles-ul a pus deja toți banii pe masă.
Înseamnă prioritate administrativă, posibilitatea accelerării autorizării, acces mai bun la mecanisme de finanțare și o importanță recunoscută în politica industrială europeană.
Proiectul de extracție și procesare primară a fost estimat la aproximativ 198,3 milioane de euro.
Europa și-a descoperit târziu dependența
Grafitul natural este inclus pe lista materiilor prime critice ale Uniunii Europene.
Este utilizat în industria siderurgică, electronică și, mai ales, în producția anozilor pentru bateriile litiu-ion.
Europa importă cea mai mare parte a necesarului, în timp ce China domină nu doar extracția mondială, ci în special etapele decisive de purificare, sferonizare și producere a materialului pentru anozi.
Aici se află vulnerabilitatea reală.
Poți avea grafit în pământ și încă să depinzi de China dacă trimiți concentratul acolo pentru procesare și îl cumperi înapoi sub formă de material industrial cu valoare adăugată mare.
15.000 de tone pe an și peste 300 de locuri de muncă
Salrom estimează o capacitate de cel puțin 15.000 de tone anual și o durată de exploatare de aproximativ 20 de ani.
În faza operațională ar urma să fie create peste 300 de locuri de muncă.
Proiectul presupune extracția șisturilor grafitoase și procesarea lor primară.
Ar putea produce grafit sub formă de pulbere, granule sau fulgi, adaptat cerințelor industriale.
Aceste cifre trebuie însă confirmate de studiul de fezabilitate. Deocamdată avem obiective tehnice, nu producție contractată.
Nu există un singur „preț al grafitului”
Afirmația că grafitul pur costă aproximativ 20.000 de dolari tona trebuie tratată cu mare prudență.
Grafitul nu este o marfă omogenă, precum petrolul.
Prețul diferă enorm în funcție de puritate, dimensiunea fulgilor și nivelul de procesare.
Concentratul natural poate costa de la câteva sute la peste 1.000 de dolari tona.
Grafitul sferic purificat pentru baterii valorează mai mult, iar produsele speciale pot ajunge la prețuri mult mai ridicate.
Prin urmare, nu putem înmulți mecanic 15.000 de tone cu 20.000 de dolari și anunța o comoară anuală de 300 de milioane. Ar fi contabilitate de studio TV.
„Peste 90% puritate” nu este încă destinația finală
Prezentarea tehnică a Salrom vorbește despre un produs cu o concentrație de peste 90% carbon și îl numește „battery-grade graphite”.
Aici apare o problemă care trebuie lămurită.
Pentru utilizarea efectivă în anozii bateriilor sunt necesare, de regulă, purități apropiate de 99,95%, urmate de sferonizare și acoperire.
Un concentrat de peste 90% poate fi un rezultat foarte bun al procesării primare, dar nu este automat produsul final care intră într-o baterie.
Această diferență separă o mină utilă de un lanț industrial cu adevărat valoros.
Grafenul nu este un „mineral-minune”
Este un material alcătuit dintr-un singur strat de atomi de carbon, obținut din grafit sau prin alte metode tehnologice.
Proprietățile sale sunt extraordinare – rezistență mecanică, conductivitate și grosime extrem de mică –, dar simpla existență a grafitului la Baia de Fier nu transformă România într-un producător de grafen.
Între roca scoasă din carieră și grafen există tehnologie, cercetare, brevete, instalații și o piață industrială dificilă.
Mina singură ne-ar lăsa tot la marginea afacerii
Miza importantă este proiectul complementar de procesare avansată, estimat la aproximativ 247–250 de milioane de euro.
Acesta ar trebui să transforme concentratul în material cu puritate și caracteristici adecvate bateriilor.
Dacă România se limitează la extracție și procesare primară, va exporta o materie relativ ieftină și va importa produse scumpe.
Exact modelul economic pe care îl practicăm de decenii: vindem bușteanul și cumpărăm mobila.
Succesul înseamnă mină, instalație de purificare, material pentru anozi, contracte cu producători de baterii și, eventual, capacitate de reciclare. Nu doar camioane care pleacă din Gorj.
Licitația internațională trebuie urmărită atent
Guvernul anunță o licitație internaționalăpentru alegerea partenerului care va exploata și procesa grafitul.
Aceasta poate aduce tehnologie și capital pe care Salrom nu le deține.
Dar contractul va trebui construit astfel încât statul român să nu rămână doar cu redevența, praful, drumurile deteriorate și câteva sute de salarii.
Trebuie cunoscute contribuția partenerului, proprietatea asupra instalațiilor, drepturile asupra producției, obligațiile de procesare în România, transferul tehnologic și răspunderea pentru refacerea mediului.
Primele lucrări sunt promise pentru 2028
Calendarul prezentat acum este mai realist decât variantele optimiste anterioare.
Studiul de prefezabilitate ar trebui încheiat până la sfârșitul anului 2026.
În 2027 ar urma studiul de fezabilitate, analiza oportunității și obținerea avizelor, inclusiv cele de mediu.
Primele activități sunt proiectate pentru 2028.
Așadar, nu avem încă o mină redeschisă, grafit vândut sau baterii fabricate.
Avem o decizie guvernamentală necesară, un proiect recunoscut de Comisia Europeană și câțiva ani de muncă tehnică în față.
Putem deveni importanți, dar nu prin titluri zoologice
Baia de Fier poate transforma România într-un furnizor european important.
Poziția geografică, statutul strategic și existența unui zăcământ deja cunoscut sunt avantaje reale.
Dar „tigrul grafitului european” va exista numai dacă România păstrează în țară etapele cu valoare adăugată mare.
Dacă doar redeschidem mina și încărcăm concentratul în tren, nu vom fi decât niște pisicuțe zgribulite.
sursa: puterea