Agenția de evaluare financiară Moody’s a menținut, vineri, ratingul de țară al României la „Baa3 cu perspectivă negativă”. Verdictul poate părea o formulă tehnică fără legătură cu viața de zi cu zi. În realitate, ratingul țării influențează cât de scump se împrumută statul și, printr-un lanț de efecte, poate ajunge să conteze pentru dobânzile plătite de populație și firme, pentru cursul leului, investiții, locuri de muncă și chiar pentru deciziile privind taxele și cheltuielile bugetare, conform Mediafax.
Moody’s a reconfirmat pe 7 august ratingul suveran al României care rămâne în categoria țărilor care sunt considerate încă eligibile pentru numeroși investitori instituționali.
Cartea de vizită a României
Ratingul este una dintre cărțile de vizită cu care statul român merge pe piețele financiare atunci când are nevoie să împrumute bani.
Scala Moody’s începe cu „Aaa”, nivelul acordat debitorilor cu cel mai redus risc de credit, și coboară treptat până la „C”.
Baa3 este ultima treaptă înainte de nivelul cunoscut în limbajul piețelor drept „junk” (nerecomandat investițiilor).
Cu alte cuvinte, România a rămas deasupra liniei care separă statele considerate recomandate investițiilor de cele cu un risc mai ridicat.
Ce este perspectiva negativă
Moody’s explică faptul că perspectiva indică direcția probabilă în care ratingul s-ar putea deplasa pe termen mediu.
O perspectivă negativă arată o probabilitate mai ridicată ca ratingul să fie modificat în jos decât în cazul unei perspective stabile.
De regulă, agenția reevaluează situația după aproximativ 12-18 luni, deși modificarea poate interveni mai devreme sau mai târziu.
Moody’s indică printre vulnerabilități dificultatea continuării consolidării fiscale într-un context politic fragmentat, necesarul mare de finanțare, costurile cu dobânzile și datoria publică în creștere.
Cel mai direct efect al ratingului
Cel mai direct efect al ratingului apare atunci când Ministerul Finanțelor împrumută bani.
Investitorii cer o dobândă care să compenseze riscul pe care și-l asumă. Cu cât percepția asupra capacității unei țări de a-și plăti datoriile se deteriorează, cu atât finanțarea poate deveni mai scumpă.
Iar dobânzile statului sunt plătite, în cele din urmă, din buget.
Dacă o parte tot mai mare din veniturile statului merge către serviciul datoriei, rămân mai puțini bani disponibili pentru investiții, spitale, școli, infrastructură, salarii sau alte programe.
Alternativa poate fi reducerea altor cheltuieli, creșterea veniturilor prin taxe sau continuarea împrumuturilor.
Cum poate escalada spre taxe mai mari
FMI avertizează, la nivel general, că facturile tot mai mari pentru dobânzile datoriei publice ajung să concureze direct cu celelalte priorități bugetare și pot impune în timp alegeri între taxe mai mari și cheltuieli mai mici.
Pentru omul obișnuit, acesta este probabil canalul cel mai important, chiar dacă este și cel mai puțin vizibil.
ROBOR, IRCC și dobânzile oferite de bănci nu sunt stabilite direct de Moody’s. Există însă o legătură între riscul statului și întregul sistem financiar. Băncile dețin titluri emise de stat, iar obligațiunile suverane sunt un reper important pentru costul banilor în economie.
Într-un scenariu în care investitorii ar cere României dobânzi semnificativ mai mari, presiunea se poate transmite în timp și către finanțarea companiilor și populației.
Efectul combinat
Asta nu înseamnă că o retrogradare cu o treaptă ar majora mecanic rata unui credit ipotecar cu o anumită sumă. Efectul depinde și de inflație, politica BNR, lichiditatea băncilor și situația piețelor internaționale.
Nici cursul valutar nu este stabilit de agențiile de rating.
Totuși, ratingurile reprezintă unul dintre elementele urmărite de investitorii străini atunci când decid dacă păstrează sau cumpără active românești.
O deteriorare accentuată a încrederii în finanțele statului ar putea crește presiunea asupra activelor românești, inclusiv asupra monedei naționale.