România administrativă a reușit să transforme conflictul de interese într o problemă de vocabular. Atât timp cât nu mai figurezi în registrul acționarilor, ni se explică doct că trecutul a fost radiat, relațiile au fost purificate, iar memoria instituțională trebuie să sufere subit de amnezie. Nu contează că ai fondat firma, că ai condus o, că ai fost partenerul ei și că oamenii care îți administrează astăzi cabinetul au lucrat acolo. Contează că, în ziua semnării contractului, nu mai aveai acțiuni. Restul este coincidență, iar coincidența, după cum știm, reprezintă cea mai prosperă industrie a statului român.
La 26 noiembrie 2025, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a lansat o procedură pentru evaluarea Programului Sănătate, cu o valoare estimată de peste cinci milioane de lei. La 19 iunie 2026, potrivit documentelor SICAP citate de presă, contractul a fost atribuit unei asocieri conduse de CIVITTA Strategy and Consulting, societatea născută din firma fondată și condusă de actualul ministru Dragoș Pîslaru. Valoarea finală a contractului este de 2.422.500 de lei fără TVA, aproape trei milioane de lei cu TVA, pentru servicii care se vor desfășura pe parcursul a patru ani.
Contractul nu a fost atribuit unei firme clandestine, apărute într un apartament cu două zile înaintea licitației. CIVITTA este o companie reală, cu activitate, personal și experiență în consultanță. Tocmai de aceea problema nu trebuie vulgarizată. Nu competența societății este miza, ci competența morală a ministerului de a înțelege că o achiziție publică nu trebuie doar să fie legală, ci trebuie să fie și credibilă.
Dragoș Pîslaru nu mai este asociat al companiei. Ministerul afirmă că s-a retras complet cu aproximativ șase ani înainte de atribuirea contractului, că nu a întocmit documentația, că nu a făcut parte din comisia de evaluare și că nu a intervenit în selecția ofertantului. Până la apariția unor documente contrare, această poziție trebuie consemnată ca atare. Nu există o probă publică potrivit căreia ministrul ar fi primit bani, ar mai controla societatea sau ar fi ordonat atribuirea contractului.
Dar administrația publică nu funcționează doar cu probe penale. Sau, cel puțin, într-un stat serios nu ar trebui să aștepte venirea procurorului pentru a descoperi bunul simț.
Legea achizițiilor publice obligă autoritatea contractantă nu doar să constate conflictele consumate, ci și să prevină situațiile în care interesele personale, economice sau profesionale pot compromite ori pot fi percepute ca afectând imparțialitatea procedurii. Textul legii nu vorbește exclusiv despre plicuri cu bani și ordine scrise. Vorbește și despre aparența influenței, despre interese indirecte și despre obligația instituției de a investiga și elimina orice circumstanță care pune sub semnul întrebării neutralitatea evaluării. Legea nr. 98/2016 reglementează achizițiile publice clasice, iar HG nr. 395/2016 reprezintă normele sale metodologice de aplicare. Agenția Națională pentru Achiziții Publice
Aici apare problema pe care ministerul încearcă să o îngroape sub formula comodă potrivit căreia ministrul nu mai are nicio legătură cu firma. Poate că nu mai are o legătură juridică. Are însă o biografie. Iar biografia nu dispare prin cesiunea acțiunilor.
Mai mult, directorul cabinetului ministrului, Elena Botezatu, a lucrat anterior la CIVITTA, potrivit informațiilor profesionale publicate. Nici acest fapt nu demonstrează automat că a existat o intervenție. Dar înmulțește întrebările. Când ministrul a fondat firma, directorul său de cabinet a lucrat în firmă, iar firma câștigă un contract de la ministerul condus de cei doi, nu mai este suficient să declari că procedura a fost legală. Trebuie să demonstrezi public, complet și fără rest că a fost independentă. (mfe.gov.ro)
Cine a redactat caietul de sarcini? Cine a stabilit criteriile de calificare? Cine a formulat cerințele privind experiența similară? Cine a făcut parte din comisia de evaluare? Au existat declarații de abținere? A fost sesizat mecanismul PREVENT? Au existat avertismente de integritate? Cine a aprobat raportul procedurii? Ce punctaje au primit ofertele și care au fost diferențele tehnice dintre ele?
Acestea nu sunt întrebări conspiraționiste. Sunt întrebările elementare pe care orice instituție responsabilă ar trebui să și le pună înainte de a semna un contract cu firma fondată de propriul ministru. Agentia Nationala de Integritate
Mai există și problema interimatului. Guvernul fusese demis prin moțiune de cenzură la 5 mai 2026. Contractul a fost atribuit la 19 iunie 2026, când Executivul avea competențe limitate la administrarea treburilor publice. Juridic, atribuirea nu este automat nelegală. Procedura fusese începută cu luni înainte, iar finalizarea ei poate fi considerată o operațiune de administrare curentă. Cine susține contrariul doar pentru că Guvernul era interimar simplifică excesiv dreptul constituțional. Curtea de Conturi a României
Politic însă, momentul este toxic.
Un ministru aflat într un Guvern demis, fără o majoritate politică funcțională și fără perspectiva certă a continuării mandatului, ar trebui să manifeste o prudență suplimentară când instituția pe care o conduce atribuie un contract de aproape trei milioane de lei unei societăți pe care el a fondat o. Nu pentru că legea îi interzice neapărat, ci pentru că funcția publică presupune mai mult decât identificarea portiței juridice care permite semnătura.
Adevărata problemă nu este că CIVITTA a participat la o licitație. O societate nu poate fi condamnată pe viață pentru biografia unui fost asociat. Excluderea automată ar fi ilegală și absurdă. Problema este că ministerul pare să creadă că simpla retragere formală a lui Dragoș Pîslaru din companie închide orice discuție despre etică, aparență și încredere publică.
Nu o închide. Trecutul nu se poate șterge cu buretele.
În administrație, legalitatea reprezintă pragul minim, nu performanța supremă. Faptul că o procedură poate fi apărată juridic nu înseamnă că ea este și administrată inteligent, prudent și decent. Iar când traseul banilor publici se intersectează atât de convenabil cu traseul profesional al ministrului și al oamenilor săi, sarcina probei politice nu mai aparține presei sau cetățeanului. Aparține ministerului.
Ministerul trebuie să publice integral raportul procedurii, punctajele, componența comisiei, declarațiile de imparțialitate, eventualele abțineri, circuitul aprobărilor și rezultatul verificărilor de integritate. Nu într un comunicat lustruit de consilieri, ci în documente.
Poate că procedura este impecabilă. Poate că oferta CIVITTA a fost cea mai bună. Poate că nimeni nu a intervenit, nimeni nu a sunat și nimeni nu a aranjat nimic.
Atunci să fie demonstrat.
Pentru că, în România, ni s-a cerut prea mult timp să confundăm absența unei condamnări cu prezența integrității, declarația oficială cu adevărul și coincidența repetată cu normalitatea administrativă. Iar când fosta firmă a ministrului primește bani de la actualul minister, în timp ce Guvernul este demis, simpla formulă „totul este legal” nu mai reprezintă un răspuns.
Reprezintă doar consultanță pentru naivi.
sursa:6om