O eventuală retrogradare a ratingului României în categoria „junk” (nerecomandată investițiilor) riscă să declanșeze un efect de domino asupra întregii economii naționale. Sectorul energetic ar deveni instantaneu unul dintre cele mai expuse domenii în fața acestei decizii, deoarece marile proiecte de producție și infrastructură sunt direct dependente de finanțările externe pe termen lung, care vor deveni considerabil mai scumpe și mai greu de obținut.
Costul mai ridicat al capitalului ar putea face mai scumpe proiectele noi de energie, de la parcuri fotovoltaice și eoliene până la dezvoltarea rețelelor electrice. În timp, investițiile mai puține sau întârziate ar putea limita creșterea capacităților de producție, iar presiunea s-ar putea reflecta în prețurile energiei și în costurile suportate de consumatori.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), avertizează că un rating „junk” pentru România ar putea transforma energia „din motor de dezvoltare în principalul accelerator al inflației și al declinului economic”.
Potrivit acestuia, problema nu este doar creșterea costurilor de finanțare pentru stat, ci modificarea întregului climat investițional. O țară percepută ca fiind mai riscantă trebuie să ofere investitorilor randamente mai mari, iar acest cost suplimentar ajunge în toate proiectele finanțate în economie.
De ce energia este atât de vulnerabilă la creșterea costului capitalului
Investițiile energetice sunt printre cele mai dependente de finanțare. Un parc fotovoltaic, o centrală eoliană, o infrastructură de transport al energiei sau o nouă capacitate de producție presupun investiții inițiale foarte mari, iar recuperarea banilor se face pe perioade de 20-30 de ani.
În general, astfel de proiecte nu sunt construite exclusiv din fondurile proprii ale companiilor. Finanțarea provine în mare parte din credite bancare și capital atras de pe piețele financiare.
Prin urmare, nu doar prețul echipamentelor și costurile de construcție contează, ci și prețul banilor folosiți pentru realizarea investiției.
„Capitalul nu merge acolo unde promisiunile sunt cele mai mari. Merge acolo unde riscul este cel mai mic”, spune Dumitru Chisăliță.
În cazul unei retrogradări în categoria „junk”, investitorii ar putea solicita randamente mai mari pentru a compensa riscul suplimentar, iar unele fonduri instituționale și-ar putea reduce expunerea pe România.
Costul finanțării în energie ar putea urca spre 10%
În analiza sa, Asociația Energia Inteligentă arată că România are în prezent un cost al finanțării în energie estimat la aproximativ 7,6%.
În scenariul unei retrogradări la categoria „junk”, creșterea primei de risc ar putea împinge costul finanțării spre 9,5-10%.
Diferența este importantă în special pentru energia regenerabilă. Acese proiecte au costuri mari la început, dar cheltuieli operaționale reduse după punerea în funcțiune. Din acest motiv, costul capitalului are un rol esențial în stabilirea prețului energiei produse.
Agenția Internațională pentru Energie (IEA) arată că finanțarea reprezintă unul dintre factorii principali care influențează costul energiei curate, mai ales în economiile unde riscul investițional este mai ridicat.
România ar putea pierde miliarde de euro în investiții energetice
Analiza AEI compară două scenarii pentru evoluția sistemului energetic românesc până în 2035: unul în care România își păstrează statutul de „investment grade” și unul în care este retrogradată în categoria „junk”.
Potrivit estimărilor AEI, într-un scenariu de retrogradare, România ar putea avea capacități noi de producție de doar 8-10 GW până în 2035, față de 14-16 GW în scenariul favorabil.
Investițiile private din sectorul energetic ar putea scădea de la 25-30 de miliarde de euro la 15-18 miliarde de euro, iar prețul mediu al energiei pe piața angro după 2030 ar putea ajunge la 125-140 euro/MWh, comparativ cu aproximativ 110 euro/MWh.
În același timp, importurile de energie ar putea crește de la 5-8% din consum la 12-18%.
Investitorii pot alege alte piețe
România are avantaje importante în domeniul energetic: resurse hidro, gaze naturale, energie nucleară, potențial solar și eolian.
Totuși, aceste resurse nu garantează automat atragerea investițiilor. Investitorii compară permanent oportunitățile din mai multe state și aleg piețele unde riscul este mai mic și condițiile de finanțare sunt mai bune.
Un fond internațional poate analiza simultan proiecte în România, Polonia, Bulgaria, Cehia sau Croația. Diferențe aparent mici în nivelul de risc pot schimba decizia finală privind locația unei investiții.
„Nu este nevoie ca România să devină o economie instabilă pentru a pierde investiții. Este suficient să fie percepută drept puțin mai riscantă decât vecinii săi”, afirmă președintele AEI.
Energia mai scumpă se transmite în întreaga economie
Efectele unei creșteri a costurilor din energie nu rămân limitate la companiile din sector.
Energia este unul dintre puținele bunuri utilizate de fiecare familie și de fiecare companie, astfel încât orice majorare a prețului electricității sau gazelor se transmite în întreaga economie.
Cresc costurile alimentelor, ale transportului, ale serviciilor, ale construcției de locuințe și ale producției industriale. Pentru companii, energia mai scumpă înseamnă costuri mai mari și o competitivitate mai redusă față de firme din alte state unde finanțarea și energia sunt mai accesibile.
Pentru populație, efectul se vede în scăderea puterii de cumpărare. Atunci când prețurile cresc mai repede decât veniturile, consumul încetinește, economisirea devine mai dificilă, iar investițiile private pot fi afectate.
În final, investitorii sunt cei care pot reacționa cel mai ușor la creșterea riscului, prin mutarea capitalului către alte piețe. Costurile rămân însă în economia locală și sunt suportate de gospodăriile și companiile care continuă să activeze în România.
Riscul unui cerc vicios pentru economie
Potrivit AEI, o retrogradare la categoria „junk” ar putea crea un cerc dificil de întrerupt: finanțarea mai scumpă reduce investițiile, investițiile mai puține limitează dezvoltarea capacităților energetice, iar oferta insuficientă poate menține presiunea asupra prețurilor.
În același timp, măsurile care afectează predictibilitatea fiscală și legislativă pot amplifica percepția de risc a investitorilor și pot crește suplimentar costul capitalului.
România intră într-o perioadă în care Uniunea Europeană direcționează investiții masive către energie regenerabilă, rețele electrice, stocare și noi tehnologii energetice, avertizează expertul în energie.
„Competiția reală nu mai este între companii, ci între statele care încearcă să atragă acest capital. Țările capabile să inspire încredere vor beneficia de investiții și de costuri de finanțare mai reduse. Cele percepute ca fiind mai riscante vor rămâne cu proiecte amânate și cu energie mai scumpă.
Paradoxul României este evident. Puține state europene dispun de o combinație atât de diversificată de resurse energetice: hidroenergie, gaze naturale, energie nucleară, potențial eolian atât onshore, cât și offshore, resurse solare importante și perspective reale de a deveni un exportator regional de energie. Totuși, aceste avantaje naturale nu pot compensa lipsa încrederii. Investitorii nu cumpără doar potențial. Ei cumpără, înainte de toate, stabilitate”, punctează Chisăliță.
sursa:60m