O temă recurentă în discursul public este alinierea școlii românești la standardele sistemelor nordice sau occidentale. Din păcate, politicul uită să menționeze că acele performanțe sunt susținute de finanțări masive. Prof. Cornelia Popa Stavri a devoalat acest dublu standard absurd și spune categoric că nu putem solicita minuni educaționale atunci când statul investește la nivel de subzistență.
Vicepreședinte al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), prof. Cornelia Popa Stavri a spulberat la DC Edu, emisiune moderată de Sorin Ivan, mitul reformelor fără acoperire bugetară.
„Din păcate, noi am luat doar ceea ce trebuie să facă un cadru didactic la clasă și așteptăm performanțele de acolo (n.r. – din străinătate) cu banii alocați aici, cu salariile românești, din modelul românesc al educației.
Nu există în Europa învățământ pe o grilă de salarizare la 4.500 lei, nici măcar 1.000 €. Totul se discută de la 2.000 € încolo și atunci… cum? Dacă vrem să fim europeni, hai să începem să discutăm cu cărțile pe masă. Eu știu că avem niște probleme economice, dar nu le rezolvăm cu Educația aceste probleme economice. (…)
Ce prefer să am? Copii foarte bine pregătiți cărora să le dau sarcini să ridice la un moment dat nivelul țării în anumite domenii sau prefer să îi trimit peste hotare pe cei mai buni și pe ceilalți care cum poate să se descurce? Nu există așa ceva! Practic, vrem performanță ca în afară, dar trebuie să avem și alocare financiară ca în exterior”, spune profesoara.
Eșecul „României Educate” și absența unui plan macroeconomic
În România, educația este declarată periodic „prioritate națională”, însă acest statut rămâne blocat la nivel de hârtie. Programe gigantice se sting odată cu mandatele politice, fără a produce efecte sistemice. Vicepreședintele FSLI a descris modul superficial în care statul tratează Educația.
„Atât Gheorghe Lazăr cât și Spiru Haret au luat modele din străinătate și le-au adus și le-au aplicat aici și au investit corespunzător pentru dezvoltarea învățământului românesc, dar guvernele acelea au luptat (…) și au propus ca obiectiv principal Educația, prioritatea României.
Și noi avem dezideratul `educație, prioritate națională`, dar este doar un deziderat. Este doar un deziderat și nicio acțiune făcută de guvern nu conduce către atingerea acestui deziderat pentru că, iată, nu avem un plan pentru Educație, nu avem vreun proiect pentru Educație. A fost unul care a dispărut odată cu schimbarea politică.
S-a vorbit de România Educată, s-a încheiat acest capitol. Nu ar fi trebuit să avem o analiză a mediului macroeconomic să vedem ce vreau de la Educație și cum tind să ating obiectivele pentru domeniul macroeconomic, cum pregătesc școala pentru asta…”, spune prof. Cornelia Popa Stavri.
Capcana medaliilor olimpice: Cum „insulele de excelență”maschează prăbușirea sistemului
Un alt fenomen prin care societatea se minte este glorificarea olimpicilor internaționali. Deși munca acestora este formidabilă, ea nu reflectă starea școlii românești. Sunt doar excepțiile de la regulă.
Prof. Cornelia Popa Stavri a explicat pe larg de ce `succesul insular nu înseamnă un sistem de succes și de ce trebuie să ne concentrăm pe ridicarea nivelului general al maselor de elevi.
„Practic, suntem într-o dinamică extraordinară. Dacă nu investim acum în Educație, s-ar putea să nu mai recuperăm niciodată acest decalaj față de țările europene. Există acest pericol și să dezvoltăm insular câteva valori pe care le trimitem la olimpiadă. Când se întorc, întotdeauna suntem impresionați de munca copiilor, de munca profesorilor care vin cu medalii de aur la gât. Aur, argint, indiferent ce ar fi sunt medalii care situează România pe buzele tuturor.
Numai că nu e neapărat meritul sistemului, e meritul unor oaze de excelență. Să zic așa, insularizăm și nu ne dorim lucrul acesta! Vrem să aibă acces la educație de calitate cât mai mulți copii și asta se face cu profesori motivați”, conchide lidera FSLI.
sursa: dcnews