Ne-am așteptat la asta și iată că se întâmplă: România se pregătește de o vară cu guvern interimar, adică exact soluția pe care toată lumea o nega solemn în timp ce o construia cu hărnicie.
- Nu poți face guvern din refuzuri
- Liniile roșii nu țin loc de majoritate
- Parlamentul pleacă. Criza nu
- Guvern interimar, soluția comodă
- Deadline-urile nu intră în vacanță
- Anticipatele, soluția logică
- Vacanța nu blochează anticipatele
- Când ar putea deveni posibil scenariul
- De ce nu sunt încă pe tapet
- Criza ca mod de funcționare
După retragerea formulei Eugen Tomac și respingerea Guvernului Adrian Veștea, criza nu mai este un accident. A devenit metodă.
Partidele fostei coaliții se uită unele la altele ca niște vecini certați grav pe locul de parcare.
Președintele le-a transmis liderilor politici să vină la Cotroceni când au un acord.
Tradus din limba instituțională în română simplă: nu mai aduceți aici liste de dorințe, supărări de partid și premieri fără majoritate.
Nu poți face guvern din refuzuri
PSD vrea premier PSD și guvern în termenii săi.
PNL, USR și UDMR împing varianta Siegfried Mureșan și un guvern minoritar al dreptei, cu rotativă ulterioară.
PSD spune că nu votează un guvern din care nu face parte.
Ceilalți spun că nu pot da cec în alb PSD.
Toată lumea are ”dreptate”, pe bucățica ei. Împreună, însă, produc blocaj perfect.
Liniile roșii nu țin loc de majoritate
Csoma Botond a spus, poate, cel mai cinstit lucru al momentului:
dacă mergem înainte cu limbaj dur și linii roșii, nu vom avea guvern nici anul viitor.
Aici este esența.
Nu se poate crea un guvern de pe poziții ireductibile.
Guvernarea este compromis, nu concurs de puritate.
Când fiecare partid intră la negocieri ca într-un duel de onoare, rezultatul nu poate fi o majoritate. Poate fi doar o colecție de orgolii cu siglă și antet.
Parlamentul pleacă. Criza nu
Miercuri, Parlamentul intră în vacanță. Iar tentația va fi să se spună că, gata, s-a închis fereastra politică până la toamnă.
Fals.
Vacanța parlamentară nu blochează procedurile.
Parlamentul poate fi convocat în sesiune extraordinară pentru desemnarea unui premier, audierea miniștrilor și votul de învestitură. Dacă există acord politic, există și calendar.
Problema nu este vacanța. Problema este lipsa acordului.
Vacanța parlamentară nu este zid constituțional. Este, cel mult, o pernă comodă pusă sub capul crizei.
Guvern interimar, soluția comodă
Un guvern interimar pe timpul verii devine, astfel, foarte probabil.
Nu pentru că ar fi o soluție bună, ci pentru că este soluția comodă. Nu rezolvă nimic, dar amână totul.
Amânarea ca strategie.
Vom auzi în continuare despre responsabilitate, dialog, interes național și stabilitate.
Dar realitatea e mai simplă: toți vor să salveze țara, cu condiția ca nota de plată politică să ajungă la ceilalți.
Deadline-urile nu intră în vacanță
Problema este că România nu are doar o criză politică. Are și un calendar extern care nu așteaptă să se certe partidele până li se face dor de guvernare.
Până la viitoarea sesiune parlamentară, România are de ținut în mână câteva dosare grele.
PNRR este cel mai presant. Jaloanele și țintele trebuie închise până la 31 august, iar ultimele cereri de plată trebuie trimise până la 30 septembrie. Asta înseamnă bani, reforme, decizii administrative și răspundere politică.
Programul SAFE, cu banii europeni pentru apărare, cere continuitate, contracte, coerență și capacitate de implementare. Nu merge cu guvernare pe avarii și miniștri care semnează doar ce nu supără pe nimeni.
OCDE rămâne o miză de credibilitate externă. Nu este doar o diplomă frumoasă de pus în ramă. Este un test de seriozitate instituțională, reforme și predictibilitate.
Peste toate stă deficitul bugetar. El nu așteaptă sesiunea de toamnă.
Nu pleacă la mare. Nu citește comunicate de partid. Crește, apasă și cere decizii.
Anticipatele, soluția logică
În mod normal, când un Parlament nu mai poate produce o majoritate coerentă, soluția curată ar fi întoarcerea la electorat.
Alegerile anticipate par, în acest moment, cea mai firească ieșire dintr-un blocaj care se tot mută de pe o masă de negocieri pe alta.
Dar anticipatele sunt frumoase în declarații și periculoase în realitate.
Pentru că ele înseamnă ca actualii parlamentari să-și pună mandatul pe masă și să întrebe poporul dacă îi mai vrea. Iar această întrebare produce frisoane democratice intense.
Vacanța nu blochează anticipatele
Trebuie spus limpede: vacanța parlamentară nu împiedică declanșarea procedurilor care pot duce la anticipate.
Parlamentul poate fi convocat.
Se poate vota o formulă de guvern.
Se poate respinge o formulă de guvern.
Se pot consuma pașii constituționali.
Nu vacanța este obstacolul. Obstacolul este calculul politic.
Constituțional, pentru dizolvarea Parlamentului trebuie îndeplinite două condiții:
să treacă 60 de zile de la prima solicitare de învestitură fără ca Parlamentul să acorde votul de încredere
și, în acest interval, să fie respinse cel puțin două solicitări de învestitură.
Abia după aceea, președintele poate dizolva Parlamentul, după consultări.
Poate, nu trebuie.
Dizolvarea nu survine automat constituțional, ci este decizie politică.
Când ar putea deveni posibil scenariul
Dacă luăm ca reper calendarul actual al crizei, anticipatele ar putea deveni constituțional posibile spre a doua parte a lunii august.
Nu înseamnă că se vor declanșa atunci. Înseamnă doar că, tehnic, s-ar putea ajunge acolo.
După eventuala dizolvare a Parlamentului, alegerile trebuie organizate în cel mult trei luni.
Asta ar împinge un posibil scrutin, într-un scenariu de dizolvare la final de august, undeva în octombrie-noiembrie.
Așadar, anticipatele nu sunt mâine. Dar nici nu mai sunt science-fiction.
De ce nu sunt încă pe tapet
Politic, însă, anticipatele nu par deocamdată pe tapet. Sunt invocate, analizate, temute, dar nu asumate.
Ar putea umfla și mai mult AUR.
Ar putea redesena raporturile de forță.
Ar putea trimite acasă parlamentari care astăzi vorbesc foarte curajos despre interesul național.
Ar putea confirma că actualul Parlament nu mai produce guvern, ci doar blocaj.
De aceea, mulți preferă interimatul.
E mai comod. Mai puțin riscant.
Mai puțin democratic, dar mai confortabil pentru carierele aflate în derapaj controlat.
Criza ca mod de funcționare
România intră, cel mai probabil, într-o vară cu guvern interimar, Parlament în vacanță și partide blocate în propriile orgolii.
Nu se poate construi un guvern din refuzuri, veto-uri, linii roșii și calcule de partid ambalate festiv.
România nu rămâne fără politicieni.
Rămâne, temporar, fără oameni dispuși să plătească prețul unei decizii.
Iar aceasta este definiția cea mai curată a crizei de acum:
toți știu că trebuie ieșit din blocaj, dar nimeni nu vrea să fie primul care se murdărește pe mâini.
sursa: puterea