Criza formării noului guvern s-a transformat dintr-un impas politic într-un veritabil spectacol al neputinței și al cinismului. La vârful statului, tabloul este unul dezolant: avem un președinte paralizat de complexitatea jocurilor de culise, un lider politic care a confiscat instituțiile și un fals opozant care, paradoxal, trage sforile pentru adversarii săi ideologici.
În centrul acestei furtuni perfecte se află Nicușor Dan. Din postura de președinte, el confirmă o temere mai veche a analiștilor: bunele intenții nu țin loc de abilitate politică. Deși este evident că își dorește o rezolvare onestă a crizei, Nicușor Dan este complet depășit de situație. Obișnuit mai degrabă cu logica matematică și cu activismul civic, șeful statului asistă ca un simplu spectator la sfâșierea puterii. Lipsa sa de autoritate și incapacitatea de a arbitra dur acest conflict au creat un vid de putere extrem de periculos pentru România.
Acolo unde președintele ezită, alții calcă în picioare. Ilie Bolojan a profitat din plin de slăbiciunea de la centru și, în prezent, ține statul român captiv. Refuzând orice compromis care nu îi servește direct interesele și dictând condiții imposibile, Bolojan a blocat aparatul guvernamental. Imaginea de administrator eficient este acum umbrită de un comportament de vătaf politic, care preferă să țină o țară întreagă în șah, fără guvern funcțional, doar pentru a-și asigura hegemonia totală la masa puterii. Statul nu mai lucrează pentru cetățeni, ci așteaptă să i se facă pe plac lui Ilie Bolojan.
Însă, de departe, cea mai grotescă piesă a acestui puzzle guvernamental este jucată de George Simion. Liderul AUR, care pozează zilnic în marele apărător al suveranismului și inamicul numărul unu al sistemului, a ajuns, culmea ironiei, să facă jocurile „reziștilor”. Prin deciziile sale haotice, prin boicoturile fără sens și prin zgomotul de fond creat artificial, Simion dinamitează orice alternativă stabilă de guvernare, netezind astfel drumul exact pentru tabăra pe care o critică cel mai vocal. Fie că este vorba de incompetență politică pură, fie de o înțelegere obscură de culise, rezultatul este același: liderul AUR este cel mai util instrument politic al mișcării „rezist” în această criză.
România se află astăzi într-o menghină toxică. Cu un președinte bine intenționat, dar mult prea slab pentru a impune o direcție, cu un Ilie Bolojan care a luat statul ostatic și cu un George Simion care joacă o piesă de teatru ieftină în favoarea adversarilor săi, formarea noului guvern nu mai este o chestiune de interes național, ci o simplă reglare de conturi. Iar nota de plată pentru această incompetență generalizată va fi achitată, ca de obicei, de cetățeni.
Sursa:6om