Guvernul Veștea a ajuns la capăt înainte de a începe. În Parlament, AUR a ieșit din sală, după un discurs solid al lui Petrișor Peiu și unul furibund al lui George Simion. Fără voturile AUR, construcția Veștea nu a mai avut oxigen parlamentar.
- Nu mai discutăm calvarul negocierilor
- Din punct de vedere tehnic, mingea revine la Cotroceni
- Varianta unei formule Grindeanu
- Varianta unui tehnocrat adevărat
- Varianta refacerii vechii majorități
- Varianta anticipatelor, sperietoarea constituțională
- Ce mai poate inventa politica românească
Votul formal s-a încheiat cu 189 voturi pentru și 23 împotrivă. Voturi exprimate=212.
Rezultatul politic s-a conturat. Guvernul propus de Adrian Veștea s-a veștejit în Parlament. Punct. Și de la capăt.
Nu mai discutăm calvarul negocierilor
Nu acesta este momentul să reluăm tot traseul negocierilor.
L-am văzut. L-am trăit. L-am consemnat.
A fost o alergare lungă prin toate cotloanele politicii românești, până la ușa AUR, într-un episod în care criza guvernamentală a atins culmi nebănuite ale politicianismului autohton.
S-au căutat voturi, abțineri, ieșiri din sală, fisuri, explicații, formule de acoperire și pretexte de responsabilitate.
S-au testat limitele elasticității politice. S-a verificat, încă o dată, cât de departe poate merge un sistem atunci când are nevoie disperată de o majoritate.
Dar acest episod s-a încheiat.
Întrebarea importantă este ce urmează.
Din punct de vedere tehnic, mingea revine la Cotroceni
După căderea Guvernului Veștea procedura reintră în mâna președintelui Nicușor Dan.
Va urma o nouă rundă de consultări cu partidele parlamentare și o nouă desemnare de premier.
Aceasta va fi, practic, a doua desemnare relevantă pentru actuala criză.
Prima formulă, Eugen Tomac, nu a ajuns în Parlament cu listă de miniștri și program de guvernare, deci nu a produs o solicitare formală de învestitură respinsă de Legislativ.
A rămas o soluție politică eșuată înainte de intrarea în procedura completă.
Veștea este prima încercare dusă până la capătul procedurii parlamentare.
De mâine, Nicușor Dan trebuie să decidă dacă mai încearcă o construcție pe aceeași logică sau dacă schimbă complet direcția.
Varianta unei formule Grindeanu
Prima variantă, vehiculată deja în discuțiile politice, este o formulă Sorin Grindeanu. Aceasta ar însemna o revenire la o soluție cu PSD în prim-plan, eventual cu un set de condiționări asumate de partidele care ar putea susține guvernul.
Ar fi, probabil, varianta cea mai simplă aritmetic.
PSD are cel mai mare grup parlamentar și poate deveni centrul unei majorități mai ușor de justificat numeric. Problema este politică: după episodul Veștea, orice nouă formulă va fi privită prin lupa suspiciunii.
Cine intră, cine iese, cine plătește prețul, cine primește garanții?
Grindeanu ar putea oferi stabilitate.
Dar ar veni cu o întrebare grea: este această soluție o ieșire din criză sau doar recunoașterea faptului că, până la urmă, PSD rămâne singurul pivot real al majorității?
Varianta unui tehnocrat adevărat
A doua variantă ar fi revenirea la un premier tehnocrat, dar de data aceasta cu o construcție mai serioasă decât formula de avarie.
Nu un nume aruncat în joc pentru a presa partidele, ci un candidat acceptabil pentru mai multe zone parlamentare, cu mandat limitat, program scurt și obiective clare.
Un asemenea guvern ar putea avea o logică: administrarea țării, buget, PNRR, fonduri europene, măsuri urgente, fără război politic permanent.
Problema este că partidele nu iubesc tehnocrații decât în discurs.
În realitate, un guvern tehnocrat reduce accesul la putere, la ministere, la numiri și la mecanismele clasice de control.
De aceea, varianta tehnocrată sună bine la televizor și se împotmolește repede în culise.
Varianta refacerii vechii majorități
A treia variantă este refacerea, într-o formă sau alta, a unei majorități prooccidentale mai largi: PSD, PNL, USR, UDMR, eventual minorități.
Aceasta ar fi soluția cea mai curată din punct de vedere strategic, dar și cea mai dificilă politic.
După toate loviturile ultimelor săptămâni, după desemnarea lui Veștea peste capul PNL, după tensiunile cu USR și UDMR, după prăbușirea încrederii între actori, o asemenea reconstrucție cere mai mult decât aritmetică.
Cere orgolii înghițite, garanții ferme și, mai ales, un premier care să nu fie perceput ca armă împotriva unuia dintre parteneri.
Altfel, se va repeta același film, cu alt protagonist.
Varianta anticipatelor, sperietoarea constituțională
În teorie, respingerea a două solicitări de învestitură poate deschide drumul spre dizolvarea Parlamentului, dacă trec și celelalte condiții constituționale.
În practică, anticipatele rămân în România o sperietoare mai mult decât o soluție.
Partidele vorbesc despre alegeri anticipate când vor să pună presiune.
Dar foarte puține sunt dispuse să intre cu adevărat într-o campanie imprevizibilă, într-un moment de nerv social, cu AUR sus în sondaje și cu electoratul tot mai iritat de combinațiile de la București.
Anticipatele pot fi amenințare, decor, băț fluturat peste capetele partidelor.
Dar ca scenariu real, ele ar însemna un nivel de risc pe care sistemul politic românesc l-a evitat întotdeauna.
Ce mai poate inventa politica românească
După Tomac și Veștea, imaginația politică pare să fi intrat deja într-o zonă de improvizație avansată. De aici înainte, orice nume devine posibil.
Un premier PSD prezentat ca soluție responsabilă.
Un tehnocrat scos din sertarul de criză.
Un alt liberal acceptabil pentru toate taberele.
Un independent cu binecuvântare de partid.
O formulă de tranziție. Un guvern mic. Un guvern mare. Un guvern pe termen scurt.
Încă un guvern de sacrificiu.
Un guvern cu obiective scrise în protocol și cu nervii legați cu sârmă.
Ce nu mai poate fi evitat este adevărul simplu:
politica românească a consumat deja prea mult timp și prea multă energie pentru a demonstra că nu știe să producă rapid o majoritate coerentă.
De mâine, începe a doua rundă.
George Simion a cules toată frișca politică a acestui moment. Nu s-a putut abține.
A avut în cătare și inamicul tradițional și pe fostul concurent prezidențial. A tras fără să ezite, persiflând umilitor ”galeria” adversă.
Iar Nicușor Dan va trebui să aleagă din nou.
Partidele vor trebui să mimeze din nou responsabilitatea sau, poate, să o descopere cu adevărat.
Iar România va aștepta, încă o dată, să vadă dacă din acest malaxor iese un guvern sau doar o nouă probă de inventivitate sterilă.
Guvernul Veștea s-a veștejit. Punct. Și de la capăt.
sursa: puterea