Chestiuni pur tehnice, dragi prieteni. Criza guvernamentală a intrat în faza în care fiecare tabără citește Constituția după cum îi convine. Unii spun că președintele mai are o singură desemnare. Alții spun că desemnarea lui Eugen Tomac s-a consumat deja și că Adrian Veștea ar fi „a doua încercare”. Alții vorbesc deja despre anticipate, ca și cum alegerile anticipate ar fi un buton roșu aflat pe biroul de la Cotroceni.
- Nu desemnarea contează, ci respingerea în Parlament
- Unde suntem acum
- Se pune Tomac la numărătoare?
- Ce se întâmplă dacă Veștea pică la vot
- Ordinea operațiunilor
- Miza reală: anticipatele sunt, deocamdată, o sperietoare
Lucrurile sunt mai simple, dar trebuie puse în ordinea corectă.
Nu desemnarea contează, ci respingerea în Parlament
Constituția nu spune că președintele are „două desemnări” și apoi se stinge lumina.
Constituția spune că președintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.
Aici este diferența esențială.
Una este desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru.
Alta este solicitarea votului de încredere în Parlament.
Iar altceva este respingerea acestei solicitări prin vot.
Eugen Tomac a fost desemnat premier pe 4 iunie 2026.
Avea 10 zile pentru a veni cu programul, lista Guvernului și cererea de vot în Parlament.
Numai că Tomac și-a depus mandatul înainte să ajungă în Parlament pentru votul de încredere.
Prin urmare, în interpretarea strictă a mecanismului constituțional, desemnarea Tomac nu pare să fie o „solicitare de învestitură respinsă” de Parlament.
Cu alte cuvinte: Tomac a fost o desemnare consumată politic, dar nu o respingere parlamentară consumată constituțional.
Unde suntem acum
După retragerea lui Eugen Tomac, președintele Nicușor Dan l-a desemnat pe Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru.
Veștea are, la rândul lui, termenul constituțional de 10 zile pentru a cere Parlamentului votul de încredere asupra programului și listei Guvernului.
În Parlament, miniștrii sunt audiați în comisiile de specialitate, iar apoi Guvernul merge în plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului.
Votul este secret, cu bile, iar Guvernul are nevoie de majoritatea absolută a parlamentarilor, adică 233 de voturi.
Dacă obține voturile, criza se închide instituțional.
Președintele numește Guvernul, miniștrii depun jurământul și România are un Executiv cu puteri depline.
Dacă nu obține voturile, atunci avem prima respingere parlamentară reală din această rundă.
Se pune Tomac la numărătoare?
Politic, da. Constituțional, foarte probabil nu.
Tomac se pune la istoria crizei.
Se pune la capitolul încercări eșuate.
Se pune la calculul politic al președintelui.
Se pune la nervii partidelor și la imaginea publică a Cotroceniului.
Dar nu se pune, logic, matematic, ca „solicitare de învestitură respinsă”, pentru că Parlamentul nu a apucat să respingă nimic. Tomac nu a fost trântit prin vot. S-a retras înainte de vot.
Asta este nuanța pe care lumea o pierde.
Constituția nu numără intențiile, declarațiile, listele trimise partidelor sau negocierile ratate. Constituția numără solicitările de învestitură respinse de Parlament.
Ce se întâmplă dacă Veștea pică la vot
Dacă Adrian Veștea merge în Parlament și nu primește votul de încredere, atunci președintele trebuie să desemneze un nou candidat pentru funcția de prim-ministru.
Acea nouă desemnare ar fi, practic, următoarea încercare serioasă de formare a Guvernului. Candidatul respectiv va avea și el 10 zile pentru program, listă și vot.
Dacă și al doilea Guvern ajuns efectiv la vot este respins, atunci se intră în zona art. 89:
președintele poate dizolva Parlamentul, dar numai dacă au trecut și cele 60 de zile de la prima solicitare de învestitură și numai după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.
Atenție: poate dizolva, nu este obligat să dizolve. Constituția îi dă o posibilitate, nu îi pune pistolul instituțional în mână.
Ordinea operațiunilor
Ordinea corectă este aceasta:
- Guvernul este demis prin moțiune de cenzură.
- Guvernul demis rămâne în funcție doar pentru administrarea treburilor publice.
- Președintele consultă partidele parlamentare.
- Președintele desemnează un candidat la funcția de premier.
- Candidatul are 10 zile pentru programul de guvernare și lista Cabinetului.
- Candidatul cere votul de încredere al Parlamentului.
- Miniștrii sunt audiați în comisii.
- Parlamentul votează în plen reunit.
- Dacă Guvernul trece, se depune jurământul.
- Dacă Guvernul pică, președintele desemnează alt candidat.
- După cel puțin două respingeri și după termenul de 60 de zile, poate apărea opțiunea dizolvării Parlamentului.
Așadar, în momentul de față, marea întrebare nu este dacă „s-a pus Tomac”.
Întrebarea este dacă votul în Parlament pentru Veștea va fi primul eșec parlamentar propriu-zis al procedurii.
Miza reală: anticipatele sunt, deocamdată, o sperietoare
Alegerile anticipate sunt prezentate spectaculos, dar în realitate sunt greu de produs.
România nu are tradiția anticipatelor, partidele se tem de ele, iar într-un moment în care AUR stă foarte sus în sondaje, mulți parlamentari vor prefera orice cârpeală guvernamentală unei întoarceri rapide la urne.
De aceea, dacă Veștea pică, nu înseamnă automat anticipate.
Înseamnă încă o rundă de consultări, încă o desemnare, încă o încercare de majoritate, încă o negociere dură între partide.
Constituția deschide drumul spre dizolvare doar după îndeplinirea unor condiții stricte.
Politica, în schimb, va încerca până în ultima clipă să evite prăpastia.
Tradus pe românește: Tomac a fost o încercare politică ratată.
Veștea poate deveni prima respingere constituțională, dacă ajunge la vot și pică.
Iar anticipatele rămân, deocamdată, mai degrabă o bâtă de negociere decât destinație sigură.
sursa: puterea