Instituțiile publice se comportă uneori ca niște firme private care vând informații altor instituții publice. Nu colaborează, nu comunică firesc, nu pun datele pe masă pentru decizii importante. Emit facturi.
Primarul general al Capitalei a cerut Registrului Auto Român o statistică simplă: câte mașini există în funcție de norma de poluare.
O informație esențială pentru orice discuție serioasă despre trafic, aer respirabil, taxe, restricții sau politici urbane.
Răspunsul RAR? Datele costă 66.232 de lei, TVA inclus.
Mișto, nu?
Aici nu vorbim despre un moft administrativ.
Bucureștiul este sufocat zilnic de mașini vechi, motoare obosite și fum negru evacuat generos în plămânii pietonilor.
Pentru a construi o politică publică decentă, ai nevoie de cifre. Iar cifrele sunt, culmea, chiar la o instituție a statului.
Ciucu merge mai departe și acuză RAR că este una dintre cele mai corupte instituții din România, invocând realitatea pe care o vede oricine în trafic:
mașini care scot nori toxici, dar care, cumva, au trecut prin verificări și „au RAR-ul”. Îl poate contrazice cineva?
Problema este mai mare decât o factură ridicolă.
Este despre un stat care își taxează propriile mâini când acestea încearcă să lucreze.
Este despre instituții care țin datele sub cheie, de parcă ar fi moștenirea bunicii, nu informații produse din bani publici.
Într-o țară normală, asemenea statistici ar trebui să fie disponibile rapid, gratuit și transparent.
În România, plătești ca să afli cât fum îți intră în plămâni.
Vorbim aici despre un document de agregare de date existente în baza digitală a RAR. Prețul unei muncuțe de maximum 2 ore este 66.232 de lei, TVA inclus.
Chiar a înnebunit toată lumea în țara asta?!? Se pare că da.
sursa:60m