Directorul Exxon Mobil, mari traderi de petrol și analiști energetici avertizează că piața petrolului se apropie de un punct de cotitură. Dacă blocada din Strâmtoarea Hormuz continuă, stocurile globale de țiței, benzină, motorină și combustibil pentru avioane pot coborî spre niveluri critice până la finalul lunii mai. Iar în acel moment, prețurile nu vor mai crește frumos, ordonat, cu pași mici, ci vor sări violent.
Strâmtoarea mică, panica mare
Financial Times scrie că piețele încep să ia în calcul un scenariu mult mai sumbru decât cel de la începutul conflictului: un război prelungit în Orientul Mijlociu și o blocadă care poate dura luni de zile.
Donald Trump le-ar fi spus directorilor din industria petrolieră că închiderea Strâmtorii Ormuz s-ar putea întinde pe o perioadă lungă. Asta a schimbat brusc tonul discuției.
Tamponul stocurilor se subțiază
Darren Woods, directorul general al Exxon Mobil, spune că piața nu reflectă încă pe deplin gravitatea perturbărilor de aprovizionare. Prețurile au crescut, dar nu suficient pentru a include adevăratul cost al blocadei.
Explicația este simplă: în prima fază, lumea a trăit din stocuri, din petrol aflat deja pe mare, din rezerve existente și din speranța că situația se va rezolva repede.
Numai că rezervele nu sunt o minune biblică. Se termină.
Iar când încep să dispară pernele de siguranță, piața intră în alt regim. Nu mai discutăm despre o scumpire de pompă, ci despre riscul unei crize energetice cu efecte industriale.
„Nu mai avem luni de zile”
Frederic Lasserre, șeful cercetării la Gunvor, unul dintre cei mai mari traderi de petrol ai lumii, a spus lucrul cel mai apăsat: „nu mai avem luni de zile la dispoziție”.
Avertismentul său merge mult dincolo de prețul benzinei. Dacă lipsa combustibililor devine acută, economiile pot fi forțate să reducă activități industriale.
În traducere liberă: nu mai vorbim doar despre șoferul nervos la benzinărie, ci despre fabrici, transporturi, aviație, logistică și recesiune.
Aici este bomba economică. Petrolul nu este doar combustibil pentru mașină. Este sângele transportului mondial, al agriculturii, al industriei chimice, al comerțului și al aviației.
Când petrolul se blochează, nu se blochează doar traficul. Se blochează economia.
Brent la 150 sau 200 de dolari?
Amrita Sen, fondatoarea Energy Aspects, a mers și mai departe: dacă războiul continuă până la sfârșitul lunii iunie, stocurile s-ar putea epuiza, iar în acel moment „poți alege orice număr” pentru prețul petrolului.
Estimarea aruncată în piață este năucitoare: Brent la 150–200 de dolari pe baril.
Pentru comparație, cotația Brent a trecut săptămâna aceasta de 126 de dolari, maxim al ultimilor patru ani, înainte să revină spre 108 dolari vineri.
Volatilitatea arată o piață isterică, prinsă între speranța unei soluții diplomatice și teama că blocada devine noua normalitate.
Benzina intră în sezonul prost
Datele americane adaugă un detaliu deloc liniștitor: pe 24 aprilie, stocurile de benzină erau la 222 de milioane de barili, cel mai mic nivel pentru această perioadă a anului din ultimul deceniu.
Iar asta vine exact înainte de sezonul concediilor și al vacanțelor de vară, când consumul crește natural.
Cu alte cuvinte, lumea intră în vară cu rezervorul global mai gol decât ar trebui și cu unul dintre cele mai importante coridoare petroliere ale planetei blocat.
Diplomația încearcă să redeschidă robinetul
Există și o fereastră diplomatică.
Potrivit The Wall Street Journal, negociatorii iranieni ar fi propus discutarea condițiilor de redeschidere a Strâmtorii Ormuz în paralel cu ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene și cu garanții privind oprirea atacurilor.
Teheranul a pus pe masă și dosarul nuclear, în schimbul ridicării sancțiunilor internaționale.
Dar până când diplomația produce barili reali, piața consumă rezerve reale. Iar asta este diferența brutală dintre declarație și economie.
Nota de plată vine spre toți
Avertismentul Exxon și al traderilor nu este doar o știre despre petrol. Este un avertisment despre inflație, transport, industrie, aviație, agricultură și prețurile din supermarket.
Dacă Ormuz rămâne blocată, criza nu va rămâne doar în Golful Persic.
Va ajunge în benzinăriile europene, în costurile companiilor, în biletele de avion, în prețul alimentelor și în nervii consumatorilor.
Lumea pare să mai aibă, după estimările oamenilor din piață, câteva săptămâni de tampon. După aceea, dacă strâmtoarea rămâne închisă, nu vom mai vorbi despre scumpiri. Vom vorbi despre șoc.
Cifrele care demonstrază de ce avertismentul Exxon nu este doar alarmism corporatist.
Prin Strâmtoarea Hormuz au trecut, în 2024, aproximativ 20 de milioane de barili pe zi de petrol și produse petroliere, adică peste un sfert din comerțul maritim mondial cu petrol și cam o cincime din consumul global.
Tot pe acolo trece și aproximativ 20% din comerțul mondial cu gaze naturale lichefiate. Cu alte cuvinte, nu s-a blocat o alee secundară a economiei globale, ci una dintre arterele ei mari.
În plus, stocurile încep să se subțieze exact când și unde nu trebuie.
În SUA, rezervele de benzină au coborât la 222 de milioane de barili, minimul ultimului deceniu pentru această perioadă a anului, iar într-o singură săptămână s-au evaporat peste 6 milioane de barili.
Stocurile comerciale de țiței au scăzut și ele cu 6,2 milioane de barili, până la 459,5 milioane.
Asta explică de ce traderii nu mai vorbesc despre luni de răbdare, ci despre patru săptămâni până la un posibil punct de cotitură.
Dacă blocada continuă, estimările devin severe.
Barclays vorbește despre un deficit susținut de circa 6,6 milioane de barili pe zi, iar analiștii citați de Financial Times iau în calcul, în scenariul de avarie, Brent la 150–200 de dolari/baril.