Cine pleacă din guvernul Bolojan: miniștrii PSD care își vor prezenta demisiile

PSD nu mai joacă la jumătate de măsură. Decizia din 22 aprilie 2026 trimite spre ieșire nu doar șase miniștri, ci și omul plasat de partid în vârful mecanismului guvernamental: vicepremierul Marian Neacșu. Iar odată cu ei pleacă o întreagă rețea de influență politică din interiorul executivului.

Dacă nu apar cumva extratereștrii ca să rezolve subit criza politică de azi, guvernul României va merge înainte fără câțiva băieți care, pe ansamblu, strict profesional, au performat rezonabil.

PSD a decis miercuri, 22 aprilie 2026, că miniștrii săi din guvernul Bolojan își vor depune demisiile joi dimineață, dacă nu apare un compromis de ultimă oră.

În mod strict, partidul are în executiv șase miniștri titulari, dar tabloul politic nu este complet fără Marian Neacșu, vicepremierul PSD, care face parte din aceeași formulă de putere și este tratat în multe relatări drept al șaptelea nume important din pachetul retragerii.

Guvernul Bolojan a fost format în iunie 2025 cu șase miniștri PSD și un vicepremier social-democrat.

Nu vorbim despre niște posturi decorative.

Sunt exact acele portofolii din care se vede și se simte puterea: transporturi, agricultură, muncă, sănătate, energie, justiție.

Așadar, PSD își scoate piesele din zonele în care se mută bani, proiecte, funcții și nervii statului.

Marian Neacșu – vicepremierul discret, dar greu

Marian Neacșu nu a avut un minister în mână, însă a fost unul dintre oamenii cei mai importanți ai PSD din executiv. În formula guvernamentală Bolojan, el a ocupat poziția de vicepremier din partea partidului, adică exact locul din care nu tai panglici, dar supraveghezi circulația puterii.

Într-un guvern de coaliție, funcția asta nu este un ornament. Este o antenă internă, un punct de legătură și, la nevoie, un instrument de presiune.

Biografic, Neacșu este veteranul clasic al PSD:

vechi lider de organizație, fost secretar general al partidului, om crescut în politica de aparat și mutat de ani buni în camerele unde se discută lucrurile care nu ajung imediat la televizor.

Nu are tipologia politicianului zgomotos, dar tocmai de aceea a rămas influent. Este unul dintre acei oameni care nu trebuie să urle ca să conteze.

Faptul că PSD îl retrage odată cu miniștrii săi arată limpede că partidul nu vrea doar să facă un gest teatral, ci să scoată din guvern inclusiv piesa de coordonare aflată în proximitatea premierului.

Ciprian-Constantin Șerban – Transporturi

Ciprian Șerban a intrat în guvern după ce fusese președinte al Camerei Deputaților, deci nu a venit la Transporturi ca simplu executant de linia a doua. CV-ul său public îl arată ca politician cu experiență administrativă și parlamentară, puternic legat de Neamț, cu un traseu care a combinat afaceri, administrație locală și carieră de partid.

La minister s-a remarcat mai ales prin promisiunea accelerării infrastructurii mari.

În martie 2026, vorbea despre aproximativ 255 de kilometri de autostradă și drum expres care ar putea fi dați în circulație până la finalul anului. Tot el a împins în față și miza strategică a preluării portului Giurgiulești, prezentată ca o mutare regională importantă pentru România și Republica Moldova.

Radu Marinescu – Justiție

Radu Marinescu a venit la Justiție cu profilul omului tehnic: avocat, doctor în drept, universitar, parlamentar de Dolj. Pe hârtie, părea unul dintre acei miniștri trimiși să dea impresia de rigoare și profesionalism într-un domeniu unde improvizația sună mereu prost.

În mandat, momentul lui cel mai important a fost procedura de selecție pentru șefia marilor parchete.

El a făcut propunerile pentru conducerea Parchetului General, DNA și DIICOT, iar președintele Nicușor Dan a acceptat șapte din opt nume, deși o parte dintre acestea primiseră avize negative din partea CSM.

Deci, Marinescu nu a fost un simplu paznic al biroului ministerial; a influențat direct o parte din arhitectura de putere a justiției românești.

Totuși, numele lui a rămas lipit și de scandalul de plagiat izbucnit în ianuarie 2026, după apariția unei investigații care susținea că o parte consistentă a tezei sale de doctorat fusese copiată.

Marinescu a respins acuzațiile și nu a plecat din funcție atunci, dar episodul i-a afectat inevitabil imaginea. A rămas ministrul Justiției cu una dintre cele mai sensibile probleme de integritate academică din actualul cabinet.

Florin-Ionuț Barbu – Agricultură

Florin Barbu este unul dintre miniștrii PSD cu continuitate clară. El conduce Agricultura din 2023 și a fost păstrat și în formula Bolojan, semn că partidul a considerat acest portofoliu prea important ca să fie lăsat din mână. Biografia lui oficială îl leagă de zona economică și administrativă, dar politic vorbind el este mai ales omul trimis să liniștească satul, fermierii și piața alimentară.

În acest mandat s-a remarcat prin apărarea plafonării adaosului comercial la alimentele de bază și prin ideea extinderii intervenției statului pe piață când inflația sare peste un prag considerat periculos.

A vorbit mult despre fermieri, programe de sprijin, Tomata, subvenții și protejarea coșului de bază. A fost, pe scurt, ministrul care a încercat să joace simultan și rolul avocatului producătorului, și rolul apărătorului consumatorului.

Numai că exact aici au apărut și criticile.

Barbu a fost chemat să dea explicații privind creșterea prețurilor la alimente, iar opoziția și o parte a presei au susținut că măsurile sale au produs mai multă propagandă decât strategie coerentă. E genul de ministru care a vorbit mult despre protecție, dar a rămas judecat la final după raft, nu după conferință.

Bogdan-Gruia Ivan – Energie

Bogdan Ivan a fost unul dintre cei mai vizibili miniștri PSD din guvernul Bolojan. Tânăr, foarte activ mediatic și folosit de partid în portofolii care țin de modernizare și investiții, el a ajuns la Energie după ce trecuse și prin alte funcții ministeriale importante. Nu este un tehnocrat cu vocație de laborator, ci un politician promovat rapid, cu instinct de comunicare și ambiție de profil mare.

În mandat s-a remarcat prin două direcții.

Prima a fost discursul despre mineralele critice și despre șansa României de a deveni actor important în lanțurile industriale occidentale. Ivan a susținut că România stă extrem de bine la resurse rare și a anunțat inclusiv pași spre realizarea unei rafinării de minerale rare în țară, în parteneriat cu capital american.

A doua direcție a fost insistența pe securitatea aprovizionării cu carburanți, mai ales în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu.

Tot Ivan a împins și tema mare a energiei nucleare, inclusiv ideea că România ar putea deveni prima țară în care Banca Mondială finanțează direct producția de energie nucleară.

A fost, deci, ministrul care a vorbit mereu pe două etaje: unul foarte concret, cu pompă, carburanți și rezerve, și unul grandios, cu Washington, investiții strategice și viitor energetic.

Alexandru-Florin Rogobete – Sănătate

Alexandru Rogobete a fost unul dintre cei mai tineri miniștri ai cabinetului și a venit la Sănătate cu profil de om format în interiorul sistemului, cu experiență în zona administrativă a politicilor sanitare. La momentul propunerii sale, biografiile publice îl prezentau ca pe un nume asociat investițiilor în spitale și marilor proiecte de infrastructură medicală.

În mandat s-a remarcat în special prin tema spitalelor și a fondurilor europene.

Sub numele său s-a comunicat aprobarea transferului de finanțare pentru nouă spitale noi și s-a vorbit constant despre stadiul centrelor pentru mari arși și al proiectelor mutate din PNRR spre alte linii de finanțare. A încercat să arate că măcar în zona aceasta există o formă de continuitate și de salvare administrativă.

Pe de altă parte, Rogobete s-a făcut remarcat și prin ieșiri dure pe tema contractelor Pfizer și prin poziții publice foarte apăsate privind regulile din sistemul medical.

Mai recent, a pus accent și pe corectarea situațiilor în care anumite categorii de pacienți pierdeau prima zi de concediu medical. A fost un ministru tânăr, vocal și destul de combativ, care a vrut să pară simultan și reformator, și om de ordine.

Petre-Florin Manole – Muncă

Florin Manole a intrat în guvern după un traseu care combină politica, activismul și administrația. A fost deputat, secretar de stat, consultant la Banca Mondială și, înainte de minister, purtător de cuvânt al PSD. E unul dintre acei politicieni care vorbesc fluent, se mișcă bine în studio și știu exact cum să împacheteze o măsură socială într-o frază care pare grijulie.

În mandat s-a remarcat prin pachetul de solidaritate pentru pensionari, prin gestionarea calendarului plăților și prin noua lege a salarizării.

A vorbit recent despre introducerea unui salariu minim brut de referință de peste 4.000 de lei pentru sectorul public și a încercat să transmită că ministerul pregătește o nouă arhitectură salarială mai coerentă.

Tot el a apăsat pe ideea sprijinului pentru categoriile vulnerabile, într-un moment în care inflația și presiunea bugetară fac ravagii în orice discurs social.

În același timp, Manole a trebuit să explice și înghețările, și limitele bugetului, și tensiunea dintre promisiunea socială și realitatea economică.

Altfel spus, a fost ministrul care a încercat să împacheteze austeritatea în hârtie de grijă socială, fără să poată ascunde de tot că banii sunt mai puțini decât nevoile.

Ce lasă în urmă retragerea PSD

Privită rece, plecarea acestor nume nu înseamnă că dispare din guvern o echipă impecabilă.

Unii au lăsat în urmă proiecte reale, alții scandaluri, alții ambele deodată. Dar toți, împreună cu Marian Neacșu, reprezentau o infrastructură politică serioasă a PSD în interiorul executivului.

Iar aici stă miza adevărată.

PSD nu își scoate doar miniștrii din fotografiile oficiale. Își retrage și capetele de pod din ministere și de la vârful guvernului.

Cu Neacșu scos din ecuație, partidul pierde și omul de coordonare de la etajul superior al puterii.

Cu ceilalți șase plecați, lasă în urmă șantiere, scheme de sprijin, proiecte spitalicești, conflicte birocratice și multe dosare în care interimatul nu e niciodată o veste bună.

Politic vorbind, asta nu mai este o simplă supărare de coaliție.

Este ieșirea organizată a PSD din zonele unde se fabrică puterea guvernamentală zi de zi.

Și exact de aceea nu contează doar cine pleacă, ci cât de gol rămâne mecanismul după ei.
sursa: puterea