Dacă bugetul României s-a negociat cu nervi, orgolii și declarații bombastice aruncate între PSD-iști și liberali, între cei de la AUR și tefeliștii din USR, totul pentru delectarea publicului, adevărata bătălie abia începe: cea pentru controlul serviciilor secrete. Acum nu vor mai conta nici discursurile, nici principiile, ci doar influența, rețelele și binecuvântarea „Sistemului”.
Numele sunt deja pe masă și „Național” este în măsură să vi le dezvăluie: Florin Vlădică la conducerea SRI și Marius-Gabriel Lazurca, la SIE. Toate taberele implicate au căzut de acord asupra acestor două personaje, considerate cele mai bune alegeri la momentul actual.
Șefii din umbră: cine conduce, de fapt
Așa cum spuneam, dacă negocierile pe bugetul de stat vi s-au părut complicate, cu partide care au jucat la două capete (AUR) și altele care s-au mâțâit ca o fecioară nebăgat în seamă la balul din sat (USR), ceea ce urmează în coaliție pe tema numirilor la conducerea serviciilor secrete va ridica tensiunea la un cu totul alt nivel.
Pentru că aici nu mai vorbim despre procente, amendamente sau calcule fiscale, ci despre putere în forma ei cea mai pură: controlul informației.
La buget, fiecare partid a încercat să mai smulgă ceva pentru electorat. La SRI și SIE, însă, miza este cu totul alta: cine controlează fluxul de informații controlează, în ultimă instanță, jocul politic din România. Iar semnalele care ne vin din culise sunt cât se poate de clare.
Florin Vlădică este numele conturat și agreat pentru conducerea SRI, un personaj care, interesant, nu deranjează pe nimeni. Dimpotrivă, pare să fie candidatul ideal tocmai pentru că este acceptat de toate taberele relevante, în special de cele din „Sistem”.
În paralel, la SIE, alesul este Marius-Gabriel Lazurca, actual consilier prezidențial pentru securitate națională. O alegere care nu surprinde prin îndrăzneală, ci prin predictibilitate.
Această dublă nominalizare ne confirmă că strategia este una atent calibrată, în care nimic nu scapă de sub control. Pentru că, în ciuda schimbărilor politice de la suprafață, structurile de forță ale statului funcționează după o logică proprie, mult mai stabilă și mult mai puțin expusă capriciilor electorale.
Iar Nicușor Dan, în tot acest peisaj, nu e autorul luării vreunei decizii, ci mai degrabă executantul lor disciplinat. Apropo de președinte: se pare că are în spate o echipă de oameni care îl dirijează foarte bine și care i-a transmis ce să spună și când să deschidă gura. Iar când declarațiile sale se adeveresc întocmai, nu-i o întâmplare, ci dovada că a învățat să asculte de cine trebuie.
Și, da, se poate spune că Nicușor Dan știe, acum, regula nescrisă a jocului: nu contează cine vorbește, ci cine șoptește în spate.
S-a vrut continuitate
Ceea ce vedem în aceste zile nu este o simplă rotire de cadre, ci o reconfirmare a unei filosofii de putere: continuitatea în structurile-cheie ale statului, indiferent de cine câștigă alegerile. Povestea din spatele numirilor la Parchete întărește această idee. La Parchetul General s-a încercat promovarea Cristinei Chiriac (ca procuror general al României), care ar fi urmat să facă echipă cu Marius Voineag. În final, CSM a dat aviz negativ. La DNA, Viorel Cerbu este tot o alegere care denotă continuitate. La fel și la DIICOT, acolo unde Codrin-Horațiu Miron (aviz pozitiv, vine de la structura teritorială Timiș) știe foarte bine cum stau lucrurile, ce lipsuri sunt și ce-i de făcut pentru a dezvolta DIICOT.
Pe scurt, vedem o recalibrare internă, cu numiri care indică experiență și o familiaritate cu modul de funcționare al instituțiilor de forță. În context, prezența lui Florin Vlădică capătă o relevanță și mai mare – legăturile sale cu industria de apărare americană și relațiile consolidate în zona parteneriatului strategic cu Statele Unite îl transformă într-o alegere convenabilă nu doar pentru „Pădurea” autohtonă, ci și pentru partenerii externi.
Este, dacă vreți, profilul ideal: acceptat intern, validat extern. Și, exact de aceea, imposibil de contestat!
S-a vrut SIE plasat sub fusta lui Țoiu?
Dacă la SRI lucrurile par deja bătute în cuie, la SIE jocurile sunt ceva mai complicate și, poate, mai sensibile.
Știm despre un curent tot mai vizibil în Europa prin care serviciile de informații externe sunt aduse într-o relație mai strânsă cu ministerele de Externe. Germania a făcut pași în această direcție (BND-ul e primul serviciu trecut în ograda „Externelor”), Ungaria a urmat același model cu HI-ul maghiar, iar semnale similare au apărut și în România, dorindu-se a se merge pe același drum.
Informații din culise spune că s-au făcut presiuni pentru ca SIE să fie repoziționat într-o arhitectură ce ar fi avantajat anumite interese externe, ca să fim diplomați în exprimare. Se aude că Dominic Fritz, liderul USR, ar cunoaște mai multe, iar răspunsurile trebuie căutate și în săptămânalele sale vizite la Palatul Cotroceni. Vorbim despre o luptă reală pentru influență care s-a dat, doar că, într-un final, președintele Nicușor Dan și-a obținut mutarea dorită pe tabla de șah – Lazurca pentru SIE.
Toate aceste mișcări ne spun că, în timp ce scena politică oferă spectacolul clasic al negocierilor și conflictelor, adevăratele decizii se iau în altă parte, într-un spațiu mai puțin vizibil, dar infinit mai influent. Numirile la SRI și SIE nu sunt doar simple decizii administrative, ele definesc direcția în care se va mișca statul român în următorii ani.
sursa: național