Între negocieri și amenințări militare
Evoluția prețului aurului este strâns legată de incertitudinea generată de conflictul din Orientul Mijlociu. Potrivit unor informații apărute în presa internațională, președintele american Donald Trump ar fi transmis consilierilor că este dispus să oprească ostilitățile chiar dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne parțial blocată.
În același timp, liderul de la Washington a declarat public că există „discuții serioase” cu oficiali iranieni, dar a avertizat că, în lipsa unui acord rapid, SUA ar putea lansa atacuri asupra infrastructurii energetice a Iranului, inclusiv centrale electrice, câmpuri petroliere și insula Kharg, un punct strategic pentru exporturile de petrol.
Secretarul de stat Marco Rubio a afirmat că obiectivele Washingtonului ar putea fi atinse în câteva săptămâni, în timp ce desfășurarea a aproximativ 2.500 de pușcași marini americani în regiune indică o posibilă escaladare a conflictului.
De ce nu mai funcționează aurul ca refugiu
Scăderea aurului este explicată de schimbările din dinamica piețelor financiare. Creșterea prețurilor la petrol și gaze, alimentată de conflict, a amplificat temerile legate de inflație și de posibile majorări ale dobânzilor.
În acest context, relația clasică a aurului cu piețele a revenit în prim-plan. Atunci când randamentele obligațiunilor și dolarul american cresc, aurul tinde să scadă. Această corelație, care fusese distorsionată în ultimii ani, pare să se reafirme.
Potrivit lui Wayne Nutland, manager de investiții, în ultimii ani aurul a fost influențat de factori atipici, mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina, când prețul a crescut peste nivelurile sugerate de indicatorii tradiționali.
În prezent, însă, piața pare să revină la mecanismele clasice, ceea ce explică declinul recent.
Volatilitate dublă față de media istorică
Un alt factor important este volatilitatea ridicată. Iain Barnes, director de investiții, a arătat că fluctuațiile aurului au fost în ultimele luni de două ori mai mari decât media istorică.
Această evoluție este pusă pe seama creșterii participării investitorilor financiari pe piață, care reacționează rapid la schimbările de sentiment. Mișcările de capital devin astfel mai abrupte, amplificând atât creșterile, cât și scăderile.
Situația actuală amintește de perioada 2008, când schimbarea percepției asupra riscului a determinat scăderi simultane ale mai multor materii prime, inclusiv petrol și cupru.
Băncile centrale și rolul lor în piață
În ultimii ani, cererea de aur a fost susținută de băncile centrale, care au încercat să își diversifice rezervele și să reducă dependența de dolarul american. Acest factor a contribuit la creșterea prețului până la niveluri record.
Cu toate acestea, piața pare să fi ajuns într-un punct în care investitorii aleg să marcheze profiturile, ceea ce a accelerat corecția din martie.
Perspective pentru perioada următoare
În ciuda scăderii recente, analiștii de la Goldman Sachs rămân optimiști pe termen lung. Aceștia estimează că prețul aurului ar putea ajunge la aproximativ 5.400 de dolari pe uncie până la finalul anului 2026.
Evoluția ar putea fi susținută de mai mulți factori, inclusiv continuarea diversificării rezervelor de către băncile centrale, revenirea investițiilor speculative și eventuale reduceri ale dobânzilor de către Rezerva Federală a SUA.
Pe termen scurt, însă, riscurile rămân ridicate. Eventuale perturbări în Strâmtoarea Ormuz sau o escaladare a conflictului ar putea determina investitorii să își lichideze pozițiile, menținând presiunea asupra prețului aurului.
sursa: puterea